joi, 13 septembrie 2012

Audiovizual in catedrala din Koln

Turnul catedralei are 533 de trepte.
La un moment dat, dupa ce terminasem scara in spirala care deserveste cea mai mare parte a urcusului si avansam pe un schelet metalic, au inceput sa bata clopotele. Sunetul nu era deloc melodios, ci brut. Venea de dedesubt si umplea un spatiu imens, dandu-ti o senzatie minunata, ca si cum te-ai fi aflat pe un balon cu aer cald, iar vibratiile sonore te-ar fi impins si mai mult in sus.
Iar mai tarziu, apropiindu-ma de varf, am vazut ca in fiecare flesa era inchisa statuia unui inger, in spatiul gol dintre piloni. Erau cu zecile, intemnitati acolo, ca si cum oamenii care au lucrat timp de sase secole la inaltarea catedralei, incercand sa se apropie cat mai mult de cer, ar fi prins o bucatica de dumnezeire si, nestiind ce sa faca cu ea, ar fi decis s-o tina prizoniera spre desfatarea unui mic grup de initiati. Pe jumatate innegriti de fum, dar cu aripile neobisnuit de albe, aratau ca tot atatia porumbei calatori, resemnati la gandul ca nu vor mai zbura decat in ziua Apocalipsei.

marți, 4 septembrie 2012

Wasted summer blues

N-am facut nimic din ce-mi propusesem pentru vara asta. Am lucrat prea mult, invatat prea putin, citit prea putin; m-am ascuns prea mult de canicula si-am iesit la prea putine plimbari nocturne. Am asteptat prea mult, scris prea mult si ascultat prea putin. Still, there have been my Liszt mornings and my Mahler evenings... iar acum, in sfarsit, imi iau cateva zile de liniste.
Sing it to me, my long-haired sage. And someone please set that damned trumpet ablaze.

My lying beacon, moving water
I'll ramble on until the day I go
Being right there, right there, right there
Everything mine, and mine, and mine

This moon
This road
This night of wonder

This moon
And this road
This night of endless wonder

Giving it all back, leaving no mark
Travelling still
Giving it all back, leaving no mark
Travelling still