marți, 31 mai 2011

Dau sfara-n tara

Lume, lume, se intampla lucruri bune in mansarda de pe Str. Traian, numarul 107. Un grup de tinerei, printre care si neobosita exploratoare si de zambete datatoare domnisoara Carcu, s-a pus sa organizeze ateliere. Au fost chemati mesteri - in caligrafie chineza, jonglerii, dansuri grecesti, body painting si degustari de vinuri. S-au aratat invatacei - entuziasti, incepatori, curiosi, ba chiar si niscaiva sceptici, pentru buna masura. S-au schimbat idei, gesturi, roluri si caldura, voluntar. E un gen de file sharing in real time - si e bun. Sa ne traiasca si cloceasca Incubator107! (ia vedeti ce au pregatit pentru luna viitoare!)
Gata cu reclama, hai la confesiuni. Stiam de acest proiect de prin martie si i-am dat de multe ori tarcoale, pana sa ma hotarasc la ce atelier sa ma duc. Am ales Hatha Yoga - pe de o parte, din curiozitate ingenua fata de aceasta practica, iar pe de alta, din vechea mea timiditate complezenta, care si-a dorit sa incerce ceva nou fara a fi nevoita sa se deschida in fata unor straini. Mesterul a fost intelegator si nu m-a pus sa vorbesc decat cu mine insami, in reprize scurte de meditatie. In schimb, mi-a aratat cat de sacadata si superficiala imi este respiratia; cum sa ma intind astfel incat sa ma doara cei mai ascunsi muschi si cat de relaxanta este odihna de dupa exercitii; in fine si neasteptat, aproape ca m-a invatat sa-mi inving frica si sa stau in cap - este work in progress, pentru ca altfel n-as fi fost... eu! Nu promit ca voi mai practica yoga de acum inainte, pentru ca mi-a ramas nevindecata prejudecata ca yoga duce, mai degraba, la calm si liniste interioara, pe cand eu am impresia ca am fost mult prea destinsa in ultimul timp si am nevoie de ceva care sa ma starneasca... insa o usa a fost deschisa si de partea cealalta se intrezaresc lucruri mai frumoase decat filmele indiene. Echilibru, poate.
P.S. Se pare ca mi-e dor de mansarda mea de la York si de sunetul ploii de vara pe acoperis.

Niciun comentariu: