duminică, 28 noiembrie 2010

...and winter in Old York

N-as putea trai intr-un loc unde copacii nu-si pierd frunzele, unde peisajele arata mereu la fel. Am nevoie de schimbarea anotimpurilor, de ciclicitate... asa ca ma bucura nespus faptul ca, de joi incoace, a venit iarna in York. Ninge de cateva ori pe zi si a fost destul de frig cat zapada sa se aseze si sa se batatoreasca, ajungand acum in acea minunata stare in care scartaie sub bocanci. Ca un copil mare ce sunt, nu-i pot rezista, asa ca am iesit de doua ori la plimbare azi: o data pe la pranz, tocmai cand ningea mai tare, de m-am trezit cu o cusma de fulgi in cateva minute, iar orasul mirosea a cafea proaspat macinata; apoi seara, cand incepuse sa viscoleasca, era pace pana si-n cimitir, iar strazile miroseau a iarba, understandably. Gasesc ca e tare frumos: in afara de Minster, parca au fost rotunjite toate colturile din oras. Pana si casele victoriene si-au pierdut din severitate sub zapada, iar seara le-am fotografiat intr-o frumoasa tenta galbuie. Acum mai vreau doar castane coapte si patine si manusi noi si vin fiert si...
Desigur, englezii nu-mi impartasesc entuziasmul hibernal. Sunt de-a dreptul infricosati de cei cinci centimetri de zapada de pe carosabil si, cand nu se ascund sub plapumi si printre cani de ceai, ataca inamicul cu pluguri si multa sare... reactie exagerata fata de ceea ce e doar o alta forma de ploaie. In concluzie, m-am simtit foarte curajoasa azi. Si est-europeana.

Niciun comentariu: