duminică, 17 octombrie 2010

Oniric III (despre capitalisti malefici, pamanturi virgine si tigani mustaciosi)

Eram acasa, pe Ion Mihalache; era seara si ma pregateam sa adorm, cand am auzit niste voci certandu-se sub geamul meu. Un barbat il ameninta pe altul, in grai foarte colorat, ca o sa-l taie, in timp ce un grup de femei se agita in jur, implorand si bocind. Apoi am auzit un sunet suplu, ca de material sfasiat de cutit, un ffșșș prelung. Am sarit din pat si am alergat jos, oprindu-ma in fața blocului, unde un barbat negricios ii croia victimei sale haina cu miscari ample de cutit, totusi fara sa-l raneasca. E tigan, mi-am spus; arata ca un Dadan Karambolo la inceput de cariera, putin ghinionist, dar cu talent promitator. M-a observat si mi-a ranjit cu malitiozitate, la care i-am strigat ca o sa chem politia, numai ca sa-mi dau seama, in aceeasi secunda, ca uitasem numarul. Chiar atunci, la trecerea de pietoni a oprit un vehicul foarte ciudat, ca un autobuz londonez supra-etajat incrucisat cu un camion militar kaki, iar micul grup din fata mea s-a urcat in el, razand si lasandu-ma intr-o stare de stupefactie.
Nu te enerva, asa fac in fiecare noapte, mi-a spus un adolescent si a intrat in farmacia de la parterul blocului. Un al doilea autobuz ciudat a oprit pe strada, asa ca am alergat spre el si m-am urcat la nivelul superior, sperand sa aiba acelasi traseu cu autobuzul mustaciosului. Spre surprinderea mea, soferul isi avea cabina tot sus, iar trecerea pe culoarul deja stramt era blocata de un targovet asezat pe un scaun cu spatar de pluș mov. Acesta discuta cu patima cu vecinii lui, un targovet cu aer amarat si un batran bonom, cu burta generoasa. Batranul mi-a facut semn sa ma asez langa el, asa ca m-am strecurat pe culoar si i-am facut pe plac. Mi-am dat seama ca cei trei il barfeau pe sofer. Targovetul de pe scaunul mov, indeobste, era foc si para; spunea ca niciodata n-o sa-l lase pe sofer sa obtina ceea ce vrea, ca o sa gaseasca el o cale de a-i pune bete-n roate. Batranul isi mangaia parul complet alb, radea printre dinti si-mi facea cu ochiul, intaratandu-si si mai mult tovarasul. Al treilea se multumea sa aprobe vorbele primului targovet.
Autobuzul s-a oprit in fata unei piete. Era zi acum. Am coborat din el si m-am invartit o vreme printre vanzatorii de zarzavaturi. Nimeni nu parea sa ma observe, in afara de un barbat inalt si uscativ, care se pironise la capatul unui rand de tarabe si ma urmarea cu mainile-n san. Ii vezi? mi-a spus; ticalosul ala vrea sa-i cumpere pe toti. Le-a cumparat deja toate pamanturile, dar nu-i ajung. Vorbea astamparat, dar ii ghiceai incordarea si m-am rugat sa nu plesneasca in prezenta mea. Ma simteam atrasa de el. Semana un pic cu Zobar, avea un aer sanatos, de stepa. M-a tras de mana, spunandu-mi ca vrea sa-mi arate cum au ajuns pasunile, si l-am urmat. In curand am ajuns pe o culme, de unde coborai pe un fel de pasuni alpine, iar mai in vale se vedeau paduri. Ceea ce trebuie sa fi aratat minunat cu ani in urma era acum impanzit de o retea de garduri de sarma. Tot pamantul era parcelat in bucati inexplicabile, iar singura cale de acces era o poteca, delimitata de garduri inalte, la randul ei. Mi se strangea inima la vederea smocurilor inalte de iarba, crescand ingradite, si ma intrebam cum ar putea fi de folos cuiva in acest fel. Am coborat poteca pana am intrat in padure; ma asteptasem ca aceasta sa fie scutita de tratament, dar era imprejmuita de sarma ghimpata si la fel de parcelata pe dinauntru. I-am spus insotitorului meu ca voi face ceva pentru a schimba situatia si acesta mi-a strans mana, zambindu-mi neincrezator.
M-am intors singura la tarabe, unde activitatea continuase nestingherita, si mi-am reluat plimbarea printre ele, caindu-ma de promisiunea facuta la repezeala. Adevarul era ca nu aveam nici o idee pentru a recupera pamanturile. Am observat ca iar ma urmarea cineva: de data asta, era tiganul din fata blocului, asezat pe-o piatra la marginea pietei, cu acelasi zambet rautacios. M-am indreptat spre el in mers leganat si mi-a spus ca tot ce vad cu ochii va fi al lui in curand. Ii mai trebuia doar o femeie, a adaugat si-a sarit pe mine, mai-mai sa-mi rupa camasa. Pana sa pot scapa din imbratisarea lui, a reusit sa-mi desfaca fota; nu-mi dadusem seama ca port asa ceva si nu stiam cum s-o inchei la loc, pana n-am gasit o capsa intr-un colt de material. Individul parea din cale-afara de amuzat si m-a tras cu forta spre culme, laudandu-se cu pamanturile lui. I-am ascuns ca le vazusem deja si l-am urmat, smucind, pe aceeasi poteca de mai devreme. Imi venea sa tip nu te mai umfla in pene, stiu cum sa fac ca sa pierzi totul, dar m-am abtinut. De data asta, n-am intrat printre copaci; m-a dus pe-un drum ocolit, pana la o sosea asfaltata. Apunea soarele si, la marginea padurii, o femeie cu batic statea aplecata asupra unei galeti, adunand radacini. Cand s-a indreptat de spate, ne-a vazut si a alergat spre noi, sarindu-i tiganului in brate si alintandu-l. Nu mi-a venit sa cred: arata exact ca mine. Am inlemnit. Tiganul, in schimb, radea in hohote si nu parea deloc deranjat de mangaierile ei.

Niciun comentariu: