miercuri, 16 iunie 2010

Inchipuirile satului si fapturile sale nepamantene

Aseara am citit, cu Luminița, din Ingeri, zmei si joimarite (culegere de mitologie populara pe intelesul copiilor). Cine cuteaz-a râde va fi chinuit de fapturi de poveste... asa ca ciuliți urechile, luati aminte si nu lasati vasele nespalate!
Se spune ca Marțolea are de obicei infatisare de țap, cap ca de om, cu coarne, si copite in loc de talpi. Dar se poate preface in noua chipuri diferite in aceeasi noapte. Infatisarile preferate sunt cea de fecior fermecator sau cea de baba in haine albe. Cand nu bantuie satele, locuieste in tinuturi muntoase greu de strabatut si pietroase. Ca toate fiintele necurate, are putere numai noaptea, pana la rasaritul soarelui. Se crede ca Marțolea, atunci cand apare ca fecior, este o fiinta iubareata. Dezmiarda pacatoasele, le saruta si le gadila pana le omoara, ba, uneori, nici moarte nu le da pace. Scapa de sub puterea lui fetele care reusesc sa se marite, dar acestea putine sunt. Fetele chinuite de Marțolea se pare ca se fac strigoi; de aceea, trebuie ingropate cu fața in jos.
Joimărița este si mai rea. Ea este slujnica Joii Mari din Saptamana Mare. In ziua ei umbla prin sate, sa vada daca femeile au terminat de tors canepa si de tesut panza. Imbracata in negru, ingrozitor de urâtă, cu fața afumata si dintii ciobiti, intra prin case si le pedepseste pe femeile lenese, care nu au terminat de tors canepa, de spalat hainele, de curatat casa inaintea sfintei sarbatori a Pastilor. Inalta cat un arbore si groasa ca o bute, cu o gura cat o groapa si dintii precum lopetile, si inca iute de picior, Joimărița se ajuta de o galeata cu jar, cu care umbla din casa in casa, intreband:
Câlții, câlții,
Tors-ai câlții?
Câlții dacă n-ai torcat,
Mâinile ți le-am tocat!
Si canepa netoarsa ii raspunde din toate cotloanele, dand-o de gol pe gospodina lenesa. Atunci Joimărița arde mainile celor lenese cu jar, le pune cu ochii pe carbuni aprinsi, le arde caltii, le zdrobeste unghiile. La fel se intampla cu barbatii care nu au strans gunoiul din curte sau nu au terminat de reparat gardurile.

De necrezut, Marțolea traieste si in zilele noastre, si (se) arata cam asa...

De unde-o fi invatat sa cante? Aflam tot din carte:
Oamenii din vechime stiau chiar cum sa obtina un fluier fermecat, care sa cante maiestrit, cu ajutorul milostivelor. Cel care-si dorea un astfel de instrument astupa gaurile unui fluier obisnuit cu ceara rosie, il umplea cu lapte de capra si, dezbracat, se ducea sa-l ingroape la o raspantie. Nu il ingropa oricum, ci cu mainile legate la spate. Dupa trei saptamani, il dezgropa tot cu mainile la spate si tot dezbracat, apoi canta intruna pana acasa, avand mare grija sa nu priveasca indarat, ca sa nu-l poceasca ielele. Si se spune ca fluierul canta, chiar daca mai inainte stapanul nu stiuse sa-l foloseasca.

Pe Joimărița inca n-am gasit-o pe youtube. Ah, iar Luminița zice ca pe Michael Jackson l-ar fi luat, de fapt, ielele.

Niciun comentariu: