duminică, 27 iunie 2010

Excursii

Durham. Un orasel superb, la o ora de mers cu trenul la nord de York. Are tot ce-i trebuie unei asezari englezesti respectabile: un castel si o catedrala vechi de aproape o mie de ani, regata anuala pe raul Wear, bunicute octogenare si multa verdeata. Mai multe informatii se gasesc aici. Imi face o placere biografica mai mare sa consemnez motivul pentru care, pret de aproape o ora, mi-a parut rau ca nu am ales universitatea din Durham in locul celei din York - anume ca studentii invata si locuiesc in castel! As fi putut locui, pentru un an, intr-o minunatie de castel medieval, perfect intretinut si rasfatat pana in zilele noastre! M-as fi putut plimba prin galerii impodobite cu tobe, tapiterii, cufere japoneze si colectiile de arme ale episcopilor care au trait, cu secole in urma, in castel; si sunt sigura ca podelele ar fi scartait in mod fantasmagoric dupa asfintit! As fi putut cina, de doua ori pe saptamana, in rochie de seara, impreuna cu rectorul, decanul si profesorii mai importanti, intr-o sala de mese imbracata in panouri de stejar, cu panoplii impunatoare si portretele alumnilor de seama la mare cinste! In fine, mi-as fi putut baga nasul intr-o bucatarie cu bolti grele de piatra, in care s-a tot gatit, fara incetare, de pe vremea lui William Tell! The lap of luxury - mai aproape de-atat de fascinanta aristocratie englezeasca, cu ifosele si adoratia ei fata de traditie, nu cred ca voi fi niciodata. Dupa cum spuneam... pret de aproape o ora, cat a durat turul castelului, am inghitit in sec, apoi mi-a trecut. Nici macar nu am o rochie de seara prezentabila.
********
Londra. Baby! In sfarsit, am reusit sa vad si altceva decat metroul si trenurile spre aeroport. Am avut cateva ore de plimbare sontac-sontac pe malurile Tamisei (due to improper footwear), de la Tower Bridge pana la Big Ben, ca un turist asiatic constiincios. Spre marea mea deznadejde, nu mi-a placut. Cer innourat, Tamisa se prezenta baltoasa si murdara, cu o sumedenie de macarale lucrand de zor la cladirile din apropiere, ca niste picioare fracturate de lacusta. Gri. Poduri peste poduri, pentru masini, trenuri si pietoni, nici unul nu se potrivea cu cel de dinainte. Lucru valabil si pentru zgarie-norii din City, care mai mult mi-au zgariat ochii cu amestecul lor de stiluri industriale. O atmosfera ca de dupa razboi, nesiguranta care te face sa te uiti dupa umar. Coloane de gunoaie purtate de vant langa London Eye. Turisti... cu aer de refugiati dezorientati. Mare pacaleala! Si totusi, m-as duce sa lucrez la Londra... ar fi atat de convenabil! Se pare ca am devenit foarte pragmatica...
Mint, mi-a placut cate ceva. Pe gazonul de langa Westminster Abbey erau intinse corturi de protestatari la adresa capitalismului disfunctional, a razboiului din Afganistan si a inchisorilor din Sri Lanka. Superba alaturare! Mai incolo, un tip canta la un instrument muzical nou, inventat dupa anul 2000, al carui nume l-am uitat, dar care arata ca doua capace puse unul peste altul. Si suna bine. Aa, desigur, si sushi-bar-ul la care am luat pranzul... se putea?
********
Gata cu plimbarile! De maine - azi - ma apuc de dizertatie...

2 comentarii:

Little Greenlies spunea...

plimbarea pe malul tamisei ar fi fost cu siguranta mult mai frumoasa intr-o zi cu soare. mi-am chinuit aparatul foto la maximum :)

Georgiana spunea...

he he... pana acum n-am prins londra decat innourata.