marți, 2 februarie 2010

Filmska muzika

Mama, ce dor imi e de suprarealismul de acasa! De nepotrivitul intalnit la tot pasul, de piesele care nu se imbina perfect, de portitele absurde prin care sa te strecori, de neprevazutul stupid, de rasul tinandu-te de burta! De carpato-danubiano-pontico-sudico-balcanico-aiuricooo... Aici totul e prea normal, prea planificat, prea politicos, prea merge ca pe roate... nu am de ce sa rad si mor cate putin, zi de zi, poezia si nebunia din mine. Vreau un pic de haos, desi mi-e lene sa mi-l creez de fiecare data...
In seara asta, totusi, mi-am dat silinta. Mi-am amestecat singura senzatiile. Biscuiti dupa portocale. Film. Dansat prin camera goala pe Kalasnjikov, in maieu si cu o bucata de pasta de modelat in mana. Imprimat opt degete incrancenate in cochilia ei. Manjit tastatura cu lutul de pe maini. Dansat din nou, eu, nedansatoarea. In ordinea asta.
Orchestra (this one's for you, Ana):
When your hand was down to my dick
it felt quite amazing
and now that that is all over
all we've got is the silence
In the deathcar
we're alive

Niciun comentariu: