marți, 23 februarie 2010

Sa radem cu Marquez

Cu gura pana la urechi... Din Dragostea in vremea holerei.

Unchiul Leon al XII-lea s-a ocupat de toate detaliile operatiei de parca ar fi fost vorba de proprii lui dinti. Motivul interesului deosebit pentru protezele dentare, manifestat inca din primele sale calatorii pe fluviul La Magdalena, era pasiunea obsesiva pentru bel canto. Intr-o noapte cu luna plina, pe cand se aflau in dreptul portului Gamarra, a facut pariu cu un topograf neamt ca o sa trezeasca din somn vietuitoarele padurii cantand o romanta napolitana pe puntea capitanului. Putin a lipsit ca sa castige. Prin bezna ce invaluia fluviul, se simteau bataile de aripa ale starcilor in mlastini, nelinistea caimanilor care bateau apa cu coada, spaima pestilor care incercau sa sara pe tarm, dar la nota culminanta, cand cei adunati pe punte s-au temut pentru viata cantaretului, convinsi ca o sa-i plesneasca arterele de atata incordare, proteza i-a scapat din gura o data cu rasuflarea finala si s-a cufundat in apa.

Bâlbâdâc! :))

vineri, 19 februarie 2010

Goodricke

Fericiti cei care se ratacesc, caci ei vor vedea primii ghiocei.

joi, 11 februarie 2010

Casnice

Nemesis-ul gospodinei Georgiana este una dintre esarfele indiene de la Amsterdam. Ori de cate ori a spalat-o, apele ei verzi-albastrui si-au descoperit veleitati de Monet si s-au imprimat pe celalalte - nevinovate - rufe. Prima data, pe un prosop alb; fecioria lui trebuie sa fi fost prea de tot, langa esarfa! A doua oara, pe un asternut cu flori roz, care au devenit oliv; o nuanta placuta ochiului, intr-adevar. A treia oara, pe tricouri, sosete si cam tot ce-a putut corupe...
Gospodina noastra este gata sa faca mea culpa, pentru ca stie, instinctiv si la nivel de cromozom X, ca esarfele n-ar trebui spalate la masina - dar nici macar la 30 de grade si program scurt?? Se pare ca nu va fi niciodata o nevasta buna... :)
Parafrazandu-l pe inteleptul domn Orwell, toate rufele sunt colorate, dar unele sunt mai colorate decat altele...

marți, 2 februarie 2010

Filmska muzika

Mama, ce dor imi e de suprarealismul de acasa! De nepotrivitul intalnit la tot pasul, de piesele care nu se imbina perfect, de portitele absurde prin care sa te strecori, de neprevazutul stupid, de rasul tinandu-te de burta! De carpato-danubiano-pontico-sudico-balcanico-aiuricooo... Aici totul e prea normal, prea planificat, prea politicos, prea merge ca pe roate... nu am de ce sa rad si mor cate putin, zi de zi, poezia si nebunia din mine. Vreau un pic de haos, desi mi-e lene sa mi-l creez de fiecare data...
In seara asta, totusi, mi-am dat silinta. Mi-am amestecat singura senzatiile. Biscuiti dupa portocale. Film. Dansat prin camera goala pe Kalasnjikov, in maieu si cu o bucata de pasta de modelat in mana. Imprimat opt degete incrancenate in cochilia ei. Manjit tastatura cu lutul de pe maini. Dansat din nou, eu, nedansatoarea. In ordinea asta.
Orchestra (this one's for you, Ana):
When your hand was down to my dick
it felt quite amazing
and now that that is all over
all we've got is the silence
In the deathcar
we're alive