sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Tarzie.

Acum doua saptamani a fost cea mai frumoasa dimineata in Scotia. Am avut un soare superb, atat de intens incat parea c-o sa straluceasca toata ziua, dar bland: soare in fata caruia sa stai cu ochii inchisi, gatul intins si obrajii goi. Eram pe o plaja mica, la Marea Nordului; pe nisip marunt si gri, tesut cu frunze ude. Desculta, si am intrat in apa. Invioratoare, nu rece; albastra, nu cenusie, cum mi-o inchipuiam. El era acolo, razand de sosetele mele mov si facandu-mi poze ca si cum nimic nu avea sa se intample. Iar eu radeam si alergam, ca si cum nimic nu avea sa se schimbe, ca si cum el avea sa se invarta in jurul meu pe vecie, cautand cea mai buna lumina. In jurul meu in jurul meu in jurul meu, pe vecie pe vecie pe vecie, ca si cum ca si cum ca si cum... increzator si calm, stiind; iar eu, increzatoare si toata un zambet, nestiind.

Sa fi stiut ca sunt atat de aproape de ultim, as fi tras cu dintii de aceasta Scotie, s-o fac mai intinsa, mai indelungata, mai vesela, mai primitoare; sa nu putem pleca din ea, sa imbatranim in ea, sa nu ma mai port ca o fetita razgaiata si nevasta cicalitoare, sa-mi cer iertare, iarta-ma, sa nu uitam nimic, hai sa continuam sa cladim.


Van Morrison - Have I told you lately
Asculta mai multe audio Muzica

Niciun comentariu: