joi, 26 noiembrie 2009

Mese plastice

Ieri seara m-au mancat putin degetele... asa ca Owen s-a ales cu o bicicleta care nu va merge niciodata (ia uitati-va la pedale), iar eu cu o... momaie. Adica o silueta fara chip, metacarpiene si metatarsiene, cu buricul in genunchi, sa se stie ca a iesit, totusi, din femeie. Frumos lipita in sinea ei si cu pantecele scobit, inspira indelung - dar se lasa usor pe spate, relaxata, reclining. Ai zice si ar zice ca se sprijina pe cel mai solid fotoliu, de fapt, n-are decat thin air in spate si o aschie de piatra sub fund. Ce siguranta nefericita!...
Desigur, Inconstienta e o schita, s-a intamplat sa iasa asa si-mi plac scobiturile ei; si mi-a placut sa o privesc uscandu-se, cu toata umezeala adunandu-se la suprafata si racind pasta de modelat. Dar cum laptopul mi-a sters toata muzica ultimilor ani si am ramas numai cu Tori, m-am deprins sa citesc prea mult in orice.

Asculta mai multe audio Muzica'>http://
Tori Amos - I Can't See New York
Asculta mai multe audio Muzica

Niciun comentariu: