sâmbătă, 3 octombrie 2009

Cum am ajuns in York

M-am trezit inainte de 6, ca pentru o plecare la munte. M-am incaltat cu bocancii, ca pentru o plecare la munte sau... pentru o ploaie englezeasca (asemanarile se opresc aici). Cei dragi m-au condus la aeroport. Ultimele imbratisari mi-au rupt inima; in acelasi timp, totusi, eram incordata si-mi doream sa plec cat mai repede.
Zborul a fost lung si plictisitor. Urmaream pe niste monitoare micute cum avansam prin Europa si ascultam sforaitul vecinului din dreapta mea. Ne-au servit o omleta ciudata, cu cocoloase, care parea sa fi fost inghetata si incalzita la microunde de mai multe ori... si care mi-a amintit discutia din Fight Club, cum ca totul ti se serveste gata portionat si impachetat in avion.
M-am orientat repejor prin Heathrow si am sarit in primul metrou spre gara King's Cross. In fata mea s-au urcat doua fete care m-au trecut printr-un adevarat labirint lingvistic: la inceput mi s-a parut ca vorbeau in romana; apoi, ca au trecut pe o germana-austriaca, cu jemand, Tag si ganz; au urmat cateva cuvinte in olandeza, din seria op-ik-en si pronuntie guturala; pana la urma, s-au oprit la o engleza amestecata cu cele de mai sus. Cand eram gata sa ma dau batuta si sa le declar, in mod aleator, nordice, si-au scos pasapoartele... stupoare! Republica Africa de Sud. Langa ele stateau doi chinezi si cativa romani, sositi o data cu mine: traiasca bazarul de culturi din Londra!
Statia de metrou era chiar langa gara. Mi-am hamalit valiza de 26 kg pe o serie de trepte (prea multe ca sa le pot numara) si m-am grabit sa-mi cumpar un sandvis. Muream de foame. This out of the way, am aruncat o privire spre tabela de plecari: primul tren era la 12:30. Am luat-o agale spre peron, doar ca sa descopar ca era 12:28... Controlorii erau langa tren; mi-au verificat in mare graba biletul si m-au aruncat, cu valiza-mamut cu tot, in ultimul vagon. Era spatios, cu fotolii si mese - acestea din urma, pregatite cu cesti, biscuiti si sticle de apa. M-am instalat, putin contrariata de risipa de lux. Imediat a aparut un chelner, gata sa-mi ia comanda, dar aveam deja sandvisul cumparat la King's Cross. M-a luat drept frantuzoaica! Mai tarziu am descoperit ca vagonul era dotat si cu internet gratis, asa ca mi-am scos laptopul si am trimis cateva e-mailuri... Deja nu ma mai dureau atat de mult cei 85 euro dati pe biletul de tren; incepeam sa-i justific! Doar inainte de coborare am descoperit ca ma aflasem intr-un vagon de clasa intai, cu un bilet pentru economy... :D
La gara din York ma astepta Owen, singurul dintre colegii de casa care a sosit pana acum. M-a condus pe un traseu mai mult decat intortocheat, dar mi-a palavragit tot drumul, ca sa mai uit de greutatea mamutului... si am ajuns!

Niciun comentariu: