joi, 15 octombrie 2009

Citate

Afara: toamna roscata, iedera roscata peste tot. Pe potecuta mea spre facultate se plimba, cand se lasa intunericul si burnita, fantoma lui Jane Austen in rochie alba.
Elle batte encore à la porte
C'est le vent qui l'emporte
Elle batte encore à la porte
La feuille morte
cum bine zice Alexandrina.
Inauntru, cum bine-si aminteste Malaele:
S-a rascolit mult in mine vorba unui mos din zona Parangului, care spunea ca era mai bine cand era mai rau! Este aici un amestec de umor taranesc cu un polonic din candoarea lasitatii; un fel de cinism mascat, tipic oamenilor de la munte, pentru care Istoria si Timpul sunt doua ceva-uri ce traiesc pe langa casa omului.
La fel de anacronic si de romaneste ma misc si eu zilele astea. Cat inca mai pot.
Sit back, count your fingers
What else, what else is there to do?
Draga Janis, tot zece imi ies.

duminică, 11 octombrie 2009

Week One

Pe scurt, adica in numere, pentru ca mi-e lene.
15 minute - drumul de la mine pana in campus.
~30 vaci roscovane - pe pasunea de langa campus.
15 minute - drumul de la intrarea in campus pana la sala unde se tin cursurile recapitulative de mate si statistica. Da, banuiesc ca Vaticanul are o suprafata mai mica decat campusul universitatii din York, cu toate facultatile, cladirile administrative, caminele, serele, magazinele, cantinele, terenurile de sport si lacul.
80 - procentul de chinezi in populatia studenteasca a departamentului de economie.
3 x 3 - dimensiunile maxime ale unei matrice careia i se poate calcula determinantul, la nivel de undergraduate. Chiar si asa, vacuta Bessey (o studenta din Sheffield pe care am... adoptat-o) este in delir.
1 lira si 95 pence - pretul unui cappuccino la o cafenea din campus.
XXX - am cenzurat, pentru ca e indecent, costul unui abonament la sala de sport a universitatii.

45° - unghiul pe care-l face acoperisul in camera mea. Da, stau la mansarda!
5 studenti - in casa, si un singur frigider.
3 octombrie - data la care a expirat una dintre sticlele de lapte din sus-numitul frigider. Totusi, nimeni nu se indura s-o arunce.
27 ani - are Owen, decanul nostru si cel mai de treaba englez pe care l-am intalnit pana acum.
2 robinete - la fiecare chiuveta, unul pentru apa calda (fiarta), celalalt pentru apa rece (sloi). DE CE??? Spalatul vaselor este un chin.
1 cactus - pe care opinia publica vrea sa-l numesc Marcel, dar inclin din ce in ce mai mult spre Dorothy. Imi cer scuze daca trimiterea este prea evidenta...

2/7 - numarul zilelor ploioase, raportat la total. Neasteptat de bine!
XIV - cam din acest secol dateaza majoritatea ruinelor din York. Azi am facut turul vechii cetati pe zidurile de fortificatie. 'Twas fine and windy.
52 pence - pretul unui timbru pentru Romanica.
n(n+1)/2 - numarul de magazine, magazinase si magazinute specializate din centru. De vanzare: decoratiuni de Craciun, case de papusi, stilouri, fudge, haine pentru vampiri, haine vintage, instrumente muzicale, undite.
20 cm - diametrul unei pizza individuale, in centru. Cred ca era cat un castron de cereale...
1 mosnegel - care canta la flasneta sau un instrument asemanator, langa Minster (catedrala catolica). Pune atata patima, de-ai spune ca interpreteaza o bucata de Beethoven.
Incomensurabile - numarul si caracteristicile pub-urilor. Inteligenta proprietarilor nu este intotdeauna vizibila cu ochiul liber.

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Cum am ajuns in York

M-am trezit inainte de 6, ca pentru o plecare la munte. M-am incaltat cu bocancii, ca pentru o plecare la munte sau... pentru o ploaie englezeasca (asemanarile se opresc aici). Cei dragi m-au condus la aeroport. Ultimele imbratisari mi-au rupt inima; in acelasi timp, totusi, eram incordata si-mi doream sa plec cat mai repede.
Zborul a fost lung si plictisitor. Urmaream pe niste monitoare micute cum avansam prin Europa si ascultam sforaitul vecinului din dreapta mea. Ne-au servit o omleta ciudata, cu cocoloase, care parea sa fi fost inghetata si incalzita la microunde de mai multe ori... si care mi-a amintit discutia din Fight Club, cum ca totul ti se serveste gata portionat si impachetat in avion.
M-am orientat repejor prin Heathrow si am sarit in primul metrou spre gara King's Cross. In fata mea s-au urcat doua fete care m-au trecut printr-un adevarat labirint lingvistic: la inceput mi s-a parut ca vorbeau in romana; apoi, ca au trecut pe o germana-austriaca, cu jemand, Tag si ganz; au urmat cateva cuvinte in olandeza, din seria op-ik-en si pronuntie guturala; pana la urma, s-au oprit la o engleza amestecata cu cele de mai sus. Cand eram gata sa ma dau batuta si sa le declar, in mod aleator, nordice, si-au scos pasapoartele... stupoare! Republica Africa de Sud. Langa ele stateau doi chinezi si cativa romani, sositi o data cu mine: traiasca bazarul de culturi din Londra!
Statia de metrou era chiar langa gara. Mi-am hamalit valiza de 26 kg pe o serie de trepte (prea multe ca sa le pot numara) si m-am grabit sa-mi cumpar un sandvis. Muream de foame. This out of the way, am aruncat o privire spre tabela de plecari: primul tren era la 12:30. Am luat-o agale spre peron, doar ca sa descopar ca era 12:28... Controlorii erau langa tren; mi-au verificat in mare graba biletul si m-au aruncat, cu valiza-mamut cu tot, in ultimul vagon. Era spatios, cu fotolii si mese - acestea din urma, pregatite cu cesti, biscuiti si sticle de apa. M-am instalat, putin contrariata de risipa de lux. Imediat a aparut un chelner, gata sa-mi ia comanda, dar aveam deja sandvisul cumparat la King's Cross. M-a luat drept frantuzoaica! Mai tarziu am descoperit ca vagonul era dotat si cu internet gratis, asa ca mi-am scos laptopul si am trimis cateva e-mailuri... Deja nu ma mai dureau atat de mult cei 85 euro dati pe biletul de tren; incepeam sa-i justific! Doar inainte de coborare am descoperit ca ma aflasem intr-un vagon de clasa intai, cu un bilet pentru economy... :D
La gara din York ma astepta Owen, singurul dintre colegii de casa care a sosit pana acum. M-a condus pe un traseu mai mult decat intortocheat, dar mi-a palavragit tot drumul, ca sa mai uit de greutatea mamutului... si am ajuns!