sâmbătă, 15 august 2009

Jurnal de bord. Delta Dunarii

Ziua 1.
Purcedem la drum spre Tulcea la prima ora, doi feciori si-o fata. Autocarul face popas si... tragi-comedie: in dulcele stil de pupaza pe care-l manifesta uneori, subsemnata isi scapa telefonul intr-o buda. Jale mare, lacrimile de crocodil curg garla; bancurile pe seama pataniei, asijderea. Din Tulcea, luam catamaranul spre Sulina. Pe punte e taman ca-n Zorbas: o aglomeratie impresionanta de oameni si bagaje; oameni care mananca, zambesc tamp si au rau de mare. N-ai loc sa calci si vorbaria te asurzeste: atat de balcanic, atat de dobrogean! Baietii se imprietenesc repede cu doi localnici - cateva cutii de bere pot face minuni, uneori, in timp ce eu... atipesc intre rucsaci si undite. Calatoria pe Dunare e frumoasa; catamaranul opreste in sate de pescari - la Maliuc, casele sunt acoperite cu stuf, cum vezi la Muzeul Satului. Ne invadeaza libelule. In sfarsit, ajungem la Sulina si ne cazam intr-o casa construita la 1899 (scump, dom'le, scump! dar nicaieri nu era mai ieftin...). Descoperim o ciorba de peste minunata la un restaurant din apropiere, pre numele ei storceac de sturion. Plastic! Noaptea mergem la plaja: baietii fac o baie in costumul lui Adam, eu ma imprietenesc cu un caine negru (sau viceversa).
Replica zilei - era pe buzele tuturor: Are we there yet???

Ziua 2.
Dimineata ne invartim prin Sulina. Mergem la o biserica de pe faleza, dupa care vizitam farul Comisiei Europene a Dunarii (un fel de conglomerat administrativ prin care Anglia, Franta, Imperiul Otoman si alte mari puteri isi bagau codita in treburile Dunarii inainte de 1877, cu vadite efecte benefice asupra comertului fluvial si maritim romanesc si asupra dezvoltarii Sulinei). Azi, farul este scos din uz, dar ofera o priveliste atotcuprinzatoare a oraselului si a... frumusetilor locale. Dinu este cuceritor: ajutat de binoclu ca pretext de conversatie si de ochelarii sai de soare cei cu vino 'ncoa, strange numar dupa numar de telefon (mai mult, de fata cu mamele-soacre! Alex is in awe). Plini de sperante, ne indreptam spre plaja, unde lenevim toata dupa-amiaza. Baietii se dau cu caiacul; bineinteles ca se rastoarna de vreo doua ori. Seara incercam un Irish pub local, unde nimic nu este Irish.Replica zilei - Dinu (cu ochi stralucitori): Sfarculet cu laaaapte!

Ziua 3.
Incepem sa cautam un mijloc de transport pana la Sfantu Gheorghe. Ideala ar fi o barcuta cu motor, dar preturile sunt exagerate (intre 200 si 500 RON pentru 35 km?). In cele din urma, aflam de un microbuz care face curse zilnice pana acolo si ne aranjam pentru 25 RON, mu-ha-ha. Pe plaja, volei cu niste polonezi si hamsii delicioase. Din pacate, Dinu isi pierduse in ajun ochelarii de soare; asa cum ma asteptam, o data cu ei s-a dus si o buna parte din vino 'ncoa-ul personal. Dupa-amiaza, facem o scurta excursie in adevarata delta, adica pe micile canale cu stufaris. Mergem cu o salupa (e fain sa stai la prova si sa te izbeasca vantul in fata cu 50km/h, pe tine si pe rochia ta...), mai intai la varsarea Dunarii in mare si la farul nou, apoi la o colonie de pelicani. Vedem si egrete, cormorani, lebede si ceea ce pare a fi un sobolan de apa. Intreg ecosistemul pare bine stabilit, si totusi atat de fragil... Cand se intuneca, o luam din nou spre plaja si spre baia... in nud. E ciudat sa fii in apa in intuneric, mai ales cand esti un inotator nepriceput; nu vezi plaja si te simti nesigur chiar si in apa putin adanca. Dupa baie, ne asezam la sfat pe izopren. E luna plina si Dinu ne povesteste despre drumetii in Fagaras. Am un sentiment de inceput de lume, pe plaja aceea intunecata si goala, ca si cum in orice moment ne-ar putea ataca un animal salbatic. Partea cea mai veche a creierului meu, unde se ascund instinctele de supravietuire, ma tine in alerta. Replica zilei - Alex (resemnat): Cat ne luati pana la Sfantu Gheorghe?

Ziua 4.
Drum hurducat cu rabla (aaa, pardon, microbuzul) pana la Sfantu Gheorghe, de mi s-au reasezat toate oasele. Ne inmultim: in campingul festivalului (international de film independent Anonimul) ne asteptau Sorana si Pitzi (adica Robert. Porecla dateaza de dinainte de molima care afecteaza mii de domnisoare pe la noi si aiurea). Ne intindem cortul (fish-shaped) langa o garla, sa ne muste tantarii mai bine, si ne punem pe povesti - Horatiu Malaele, Kurt Cobain si Ioan Gyuri Pascu impart o lavita de lemn, sub un umbrar. Langa noi, cativa pescari isi incearca norocul in garla si prind... o broasca testoasa. E cald si jucam whist. Atmosfera nu tocmai hippie in celelalte corturi. Dupa-amiaza, plaja si o scurta plimbare pana la varsarea Dunarii in mare. Gata, am vazut Dunarea in toate ipostazele. Fac o insolatie usoara. Pe seara, program de cinema. Cateva portrete video ale lui Andy Warhol ne plictisesc de moarte, apoi un film corean - Muntele plesuv, la care nu rezist pana la capat. Se sforaie mult in camping.
Replica zilei - Sorana (impacienta): Robert-kikis!

Ziua 5.
Idleness. Incepe sa se contureze rutina a doua plaje pe zi, dimineata si seara (in treacat fie zis, amiezile au fost toride, iar serile, inghetate: o amplitudine termica ingrijoratoare). De asemenea, capat spor la Magicianul lui Fowles. Alex face un castel de nisip la malul marii, ceva intre tort cu frisca si arhitectura parcului Guell. Seara incep animatiile. Mi-au placut Post!, povestea unui postas buclucas, si Mariza, un mic omagiu adus muzicii grecesti. Vedem si o serie de scurtmetraje, majoritatea nereusite. Se pare ca regizorii moderni au impresia ca daca lasa un film in coada de peste, asta il face mai bun. Ducem lipsa acuta de povestitori cu har si de povesti cu talc. Mi-a placut doar Elephants, pentru umorul britanic - inspirat. Replica zilei - Pitzi (barbos si sfatos, ca Sf. Petru la 22 de ani, accentuand pauza dintre cuvinte): SGT PL.

Ziua 6.
Sunt trezita foarte devreme, prea devreme, ca sa nu platim nici azi taxa de camping, asa ca raman morocanoasa toata dimineata. Am decis sa nu platim aceasta taxa pentru ca mancarea este foarte scumpa la cantina festivalului, iar in sat e evident ca preturile au explodat peste noapte. Exploatarea e atat de fatisa, incat mi se pare de prost gust, iar serviciile sunt livrate cu mitocanie. Ne-am cam saturat. Eu, una, sunt plictisita de atata plaja si de enclava festivalului nostru; ma simt inchisa. Dimineata este innourata si alerg un pic pe plaja, cat sa mi se mai mai dezmorteasca genunchiul. Satisfacator. Telefonul se trezeste - temporar - la viata. Dupa pranz, inca o serie de animatii (Ca-n trafic, splendid si bucurestean; Pirates' Song, amuzant, intr-un fel dezgustator) si scurtmetraje (Balcony Boy; Celluloidiva, right up my alley). Reusesc sa vad un lungmetraj seara - 199 Recetas para ser feliz, previzibil. Se pare ca mai bun a fost Tulpan, pe care l-au vazut Pitzi si Sorana. Stam la coada mai bine de o ora (!!) pentru cina, de ne piere toata pofta, si ne gandim sa plecam cu o zi mai repede. Replica zilei - subsemnata (maraind pe sub mustati): Lasati-ma sa dorm!

Ziua 7.
Dimineata, baie foarte interesanta cu Alex. Ne suparam pe cei de la Nave rapide, pentru ca ne-au ratacit rezervarea, si le facem cata publicitate negativa putem. Va trebui sa plecam tot cu un catamaran. Nici animatiile de dupa pranz nu ne binedispun, sunt de tot plansul. Pitzi si Sorana au fost si anul trecut la Anonimul, si ne povestesc despre cat de bune au fost filmele atunci. Din fericire, seara ne vine ideea sa mergem pe plaja, apoi sa aprindem un foc. Zis si facut. Suntem ca un grup de cercetasi, putin priceputi, caci ne chinuim un pic pana aprindem focul. Prajim un salam in jar, mmm. Cerul e romantic, in p... mea; spuzit de stele. Se vede bine Calea Lactee. Tarziu, rasare si un corn portocaliu de luna. Cercetasii fac o ultima baie in fundul gol, in timp ce eu stau pe izopren si ma straduiesc sa retin sentimentul acelei clipe. Mi-e ciuda pentru ca in loc sa-mi golesc mintea si sa zac, pur si simplu, acolo, caut cuvinte in care s-o descriu mai tarziu; cuvinte nepotrivite, care ii vor de-personaliza intimitatea, dar sunt tot ce imi va ramane. Mai adastam un sfert de ora pe plaja, noi doi. Replica zilei - Alex (nervos ca n-are cu cine): Ba, hai sa dam o baie!

Ziua 8.
Ne trezim din nou la prima ora, doi feciori si-o fata, ne strangem frumusel corturile si plecam... spre sud-vest, cu parul fluturand.
Replica zilei - un sir discontinuu de sforaieli, cand pe catamaran, cand pe autocar.

duminică, 2 august 2009

Duetto buffo di due gatti

Ce-am ascultat aseara, la Promenada Operei 2009. Muzica clasica nu este intotdeauna serioasa...