sâmbătă, 18 iulie 2009

Poezie pentru caprele mele

M-am nascut la o suta de ani dupa Chagall.
Apoi a aterizat o capra, din Letonia.
Trage, iubito, din narghilea
si fa sa treaca de la mine pepenele acesta cu vodca;
ci lasa-ma sa te privesc indelung,
sa mi te amintesc la patru ani si peste inca patru...
Capra sare peste baltile din Bucuresti,
iar iada, peste matematicieni plictisitori
si (m)iserupe
de portughezi frumosi, care-si sug degetul;
de sandale din bizon;
de extrateresti si de Kelly Family...
Sa moara si mixerul vecinului!
...dar ai grija, iubito, sa nu-ti stea osul somnului in gat.
Zic:
s-a mai intrupat o capra
cu viteza de reactie mica;
in checul ei intra sapte linguri de ulei
si-atata ras, de parc-ar gadila-o la talpi
sirul de pretendenti carora le-am pierdut numarul...
Caci,
statistic vorbind,
pe toate le-a inghitit o harbuzoaica burtoasa -
bortoasa;
as vrea un ger care sa-nghete vitelul in vaca
si iada in capra,
dar numai cand miresele zboara, dez-valuite, peste sat:
fiindca Chagall cunostea basmele populare romanesti.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Când se întâlnesc capra şi iada şi mai e la mijloc şi aroma unei narghilele,sunt toate şansele să se nască o poveste plină de peripeţii!
"Trage iubito din narghilea" şi poate te vei îmbăta cu mireasma ei...
La reuniunea 'celor trei muschetari', un lucru este garantat: euforie molipsitoare...