duminică, 24 mai 2009

Narcis si gariga

Niciodata n-am avut parul suficient de lung cat sa-l leg bine cu panglica. Chiar si acum, suvitele din fata imi ies din stransoare si atarna destul de... haotic. M-am tot uitat in oglinda in seara asta. Ma izbeste ca fata mea este cea a unui om care asteapta sa-l inveti ceva. Gura pare stransa, chiar si in zambet; colturile ochilor se rideaza usor; intregul ansamblu se concentreaza, asteptand luminarea. Mai bine zis, sa fie luminat. O fata de invatacel naiv si rabdator, care de-abia a deschis ochii asupra lumii si se minuneaza de tot ce vede pentru prima oara. Curios, cum pot avea expresia asta zi de zi, cum totul poate ramane nou si proaspat (pana aici, sunt ca Zorbas! si probabil ca numai prin atat...)! Poate ca din cauza asta oamenii au tot incercat sa ma invete diverse lucruri, dupa mintea si priceperea fiecaruia: sa schiez, sa beau bere, sa sarut, sa vorbesc franceza, sa nu-mi pese. Chiar daca nu credeam ca am nevoie de invataturile lor, fata mea mirata parea sa le-o ceara; uneori, in timp, dascaleala lor mi-a prins bine. Probabil ca invatatul este singurul meu talent; mi-as dori sa nu uit lucrurile importante.
Am cel mai mare respect pentru japonezi, pentru ca apreciaza frumusetea panglicilor. A mea e musai subtire si rosie.
Regarde, Narcisse
Regarde dans l'eau
Regarde, Narcisse, que tu es beau
Il n'y a au monde
Que la Beauté
Et la Jeunesse,
Hélas! Et la Jeunesse...
Regarde, Narcisse,
Regarde dans l'eau...

duminică, 17 mai 2009

Idleness

Dupa-amiaza campeneasca la Ciuta. Eu aduc o patura tepoasa, palaria de paie si o carte. De undeva, nu-stiu-cine aduce soarele, livada si iarba inalta cu papadii si gaze rosii. Scena este exact cum ar trebui sa fie, cum mi-o aminteam: taraie lacustele, soarele imi coace spatele, iar cand bate vantul, patura se umple de semintele-umbrela ale papadiilor. E aproape dumnezeiesc si-mi doresc din tot sufletul sa-l cred pe Puric.

sâmbătă, 9 mai 2009

Avez-vous déjà vu?

Un ingénieur qui fait de la crème brulée?
Maintenant, oui!

Gatitul in Bucuresti este plin de intentii bune.
Au fin / après, je l'ai embrassé comme si j'aurais embrassé tous mes fantasmes.

duminică, 3 mai 2009

Hermannstadt

Dor de duca de 1 mai, duca-se invartindu-se pana la... Sibiu. S-a tot dus si invartit pana s-a trezit in Piata Mare, intre umbrela, ploaie si pietrele de caldaram. Picaturile aveau o cadenta placuta; asa l-a plouat, fermecator, de fiecare data cand a vizitat un oras-cetate din Transilvania. S-a invartit si in jurul umbrelei, gandindu-se la vremurile cand ajungea in Sibiu manat de dorul de duca al altora si cand casele din Piata, vechi si coscovite, isi aratau varsta. De atunci, le-a maturat zelul de renovare al primarului sas, care a transformat chiar si cea mai veche casa din tara (caminul de batrani de pe str. Azilului, deschis in 1292!) intr-o cladire inselator de moderna. Candva dupa ploaie, dorul de duca a urcat in turnul bisericii evanghelice, a deschis ferestrele in cele patru zari si s-a minunat de cat de curat arata orasul vazut de sus, de jos, de pretutindeni. Curat, bine organizat si cu cafenele vieneze, deci mai mult decat ne-romanesc, dar ii sade bine asa.
Sibiul are si o suburbie perfect rurala, anume muzeul Astra de la Dumbrava. Acolo sa vezi invarteala printre case de olari, negustori, morari si tarani cu frica de Dumnezeu, urcat si coborat dealuri, damburi si poteci, de s-a terminat dorul de duca! Fiecare casa avea propriul gospodar care sa se ingrijeasca de gradina, sa mature aleile, sa decoreze beciul cu branza din spuma poliuretanica atat de convingatoare incat sa-i tenteze pe vizitatori - si sa le indruge povesti despre presele de ulei acestora din urma. O sama de batranei blajini, harnici si primitori, care ar trebui fotografiati, filmati, scrisi in jurnal sau documentati in orice alt fel, cat se mai invart ca la ei acasa prin padurile muzeului, cat mai sunt. Iar copiii care se protapesc pe treptele carciumii din sat si striga cand vine mamaliga mea? ar trebui inmultiti, au samanta buna.
Dorul de duca are radacini la Sibiel, pare-se (loc bine stiut, cu icoane pe sticla). Drept pentru care s-a cocotat pe inca un deal, a suflat in papadii, s-a uitat la satul sasesc si a spus: eu o sa mai trec pe aici.