luni, 2 februarie 2009

Parisul... si gata

Mais oui, Parisul e murdar. Statiile de metrou sunt comparabile cu cele din Bucuresti, pe strada zboara ocazional hartii, iar trecatorii arunca bilete si servetele folosite. Am auzit o gramada de lume plangandu-se de lipsa curateniei, dar mie mi-a placut. Un pic de gunoi face un oras sa para viu; ii da personalitate lui, un imbold locuitorilor, sa se straduiasca mai mult, iar turistilor, senzatia subliminala a unor activitati subterane. N-as putea trai pe o strada maturata impecabil, inghetata in curatenia ei, dupa cum nu pot lucra cand nu am dezordine pe birou. A vorbit latura mea orientala.
Orasul acesta murdar, inca mazgalit de sans-papiers, mi-a fost drag si boem. Ne-a oferit doua gazde hippie, cu camere la mansarda, multicolore, papusi Matrioska si popice de jonglat. Carti vechi pe malurile Senei si-un boutique... etic, din care-am iesit cu flori in par si ceainice minune. Rataciri printre monumente al caror nume nu-l stiam, fara nici o harta la purtator, pe langa porumbei. Un croissant delicios, o baguette nu tocmai proaspata, o supa japoneza si conversatia unui francez cu parul prins in coada.
Trebuie macar sa mentionez atractiile turistice pe care le-am vizitat. Genunchiul s-a purtat exemplar: m-a urcat pe scarile din turnul Eiffel, arcul de triumf si Notre Dame. Oooh, vitraliile din Notre Dame! Pentru o perspectiva cu adevarat la inaltime, care a cuprins si turnul Eiffel, am urcat in turnul din Montparnasse (cam la 200m). La Luvru n-am stat prea mult, in schimb, muzeului Rodin i-am daruit o dimineata intreaga. Ooh, cuplurile inlantuite, contorsionate, framantate si framantandu-se, ale lui Rodin! In astfel de muzee, ar trebui sa ai voie sa atingi sculpturile, sa le mangai... marmura aceea slefuita imi furnica degetele. Vis-a-vis, domul Invalizilor, unde-si doarme Napoleon somnul de veci, intr-un bloc de porfir importat de la... rusi. Muzeul de istorie adiacent, cu expozitia de armuri medievale.
Atat. M-am plimbat destul in ultimele cinci luni, cu Parisul pe post de cireasa de pe budinca. Fiica ratacitoare se intoarce acasa.

3 comentarii:

G. spunea...

Hi hi sunt de acord cu tine la treaba cu murdarul nitel dar metroul si mai cu seama rer-ul cam depasesc de multe ori masura :D .
For the record nu tin minte sa fi fost vreo-data hippie :)
Nice post ;)

Georgiana spunea...

Ei, daca nu tu, macar Oana... :)
Cu RER-ul nu cred c-am apucat sa calatoresc...

Anonim spunea...

una e mizeria, alta e dezordinea:)