duminică, 4 ianuarie 2009

Marginea aurie

Daca tot sunt consemnata la pat cu serbetul de trandafiri la indemana, am timp sa-mi amintesc tot ce-a fost mai bun la vacanta asta. Cronologic...
The world's easiest apple pie pe care am facut-o impreuna, cu stafide, dulceata si aluat un pic necopt.
Schiul la Sinaia, pe Valea Dorului. Imi crapau buzele de vant si nu vedeam prin ceata la douazeci de pasi, dar am schiat peste asteptari. Din cand in cand iesea soarele si zapada stralucea ca un covor de diamante.
Bataile cu perne cu Teo si poeziile de la prima lui serbare de la gradinita. Am incasat vreo doi genunchi in obraz si nu am inteles mare lucru din turuiala lui. Puiul meu creste nazdravan.
Botosaniul vazut prima data alb si ninsorile lui molcome. Omatul de pe garduri si cel scartaitor sub bocanci. Toboganele de zapada pe care m-am dat cu Ioana si delusorul din parc pe care alergau saniile. Ca odinioara.
Zambetul stralucitor al Mamaiei cand s-a incaltat cu o pereche de saboti olandezi rosii, de plus.
Drumul pana la marginea satului, de Craciun. Colinele viscolite si fumul din hogeag.
Vizita lui la Botosani. Ma intreb daca am reusit sa-i comunic macar o bucatica din dragostea pe care i-o port acelui oras, din radacinile mele.
Trenul traversand valea Bistritei, printre munti. Gardurile pe care se pune vara fanul la uscat si textura brazilor. Totul alb, bun si cald.
Zilele de schi. Perechea de carve aproape noi. Gura de palinca de la Cugir, luata-n varful partiei. Somnul fara vise, de dupa.
Cele doua Revelioane: al somnorosilor si al cantaretilor hoinari. Furculitele buclucase (cate?). Coasta dealului pe care ne-am oprit noaptea si luminitele Dornei, vazute de sus. Un copac cu flori.
Somnul lui de amiaza pe bratul meu, in timp ce citeam Siddhartha. Atata pace!

Niciun comentariu: