sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Zaanse Schaans

Cu cat vad mai mult din Olanda, cu atat o apreciez mai putin. De vina trebuie sa fie dorul de casa, care nu-mi mai lasa nici un pic de rabdare. De exemplu, astazi am vizitat un sat tipic, cu mori de vant, diguri si-o campie perfect plata care la primavara va fi acoperita, banuiesc, de lalele. Curat si organizat fara cusur, astfel incat turistii chinezi sa coboare din autocare direct in fata magazinelor de suveniruri, sa se plimbe putin printre casutele de lemn cu gradini impecabile si sa-si termine de mancat clatitele la timp pentru a urca intr-o moara. Cateva muzee mici prezinta obiecte si activitati traditionale, exact cele la care te-ai astepta. Saboti de lemn. Costume nationale cu broderie complicata. Diamante. Procesul de pregatire al branzei, de fapt un cascaval iute si uscat. O surpriza placuta, ceasuri si instrumente marinaresti, intr-o casuta al carei muzeograf trebuie sa fie omul cel mai cuminte de pe lume. Ciudat cat de linistita pare Olanda traditionala. O vad ca pe o cultura a interiorului si a universului mic, in care fiecare individ sta aplecat asupra bucatii sale de mecanism fin, mesterind la ea sarguincios, zi dupa zi, in timp ce, afara, polderele sug o ploaie marunta si sacaitoare. Patura de mijloc si mica ei bogatie comoda. Mai toate scenele lui Vermeer se desfasoara inauntru, iar putinele tablouri care fac exceptie de la aceasta regula arata tot zidul exterior al unei case. Mi se pare reprezentativ. Probabil ca secolele de sentimente inabusite au reusit sa-l adoarma de tot pe olandezul de rand, cu bicicleta si expresia sa placida. Coffee-shop-urile miros chiar de la prima ora a oameni care-si cauta agitatia.
M-am plictisit de magnetii de frigider cu ciuperci si marijuana. De peisagistica asta monotona unde nu rasare un singur copac la linia orizontului. De aceleasi conversatii, la nesfarsit. Vreau dezordine. O denivelare pe care sa ma pot catara. Un pic de framantare adevarata. O -are, un -re, un R! La naiba, o bucata de telemea!

Un comentariu:

Dan Gheorghe spunea...

multe lucruri bune sunt in romania. conteaza numai sa le vedem cat de aproape sunt de noi...