joi, 9 octombrie 2008

Orange clouds raining in my head

Citesc pentru licenta.
De fapt, citesc in speranta ca-mi va veni o idee pentru licenta. De-a lungul timpului, cele mai bune idei mi-au venit in timp ce ma balaceam in cada; asa s-a intamplat cu lucrarea pentru atestatul de engleza dintr-a XII-a, paralela dintre Frankenstein si etica clonarii (imi dau seama cu bucurie ca multe dintre problemele geneticii de atunci, cu solutii controversate, si-au gasit dezlegari acceptabile din punct de vedere etic... si-au trecut numai doi ani!). Din pacate, camera din Saprhatistraat nu este dotata decat cu o banala cabina de dus, al carei potential creator inca n-a fost dovedit.
De fapt, incerc sa citesc. Vecinul de dedesubt asculta Alexandrina, tare de tot. Ma enerveaza, pentru ca imi lasa impresia de om care a reinventat roata. E adevarat, nu toata lumea a stiut-o de la inceput si a fost simplu noroc (ve-roc) ca eu i-am primit din timp cantecele, dar entuziasmul tarziu al acestui tip ma deranjeaza. Mai demult asculta Margineanu; era mai bine.
De fapt, imi pare rau ca n-am scris zilele trecute despre senzualitate. Voiam sa scriu despre lascivitatea perelor care-ti curg in mana, zemoase, nisipii si dulci, intr-o amiaza cu soare, pe Nieuwe Prinsen Gracht, cand nu ai nici un servetel la tine si trebuie sa-ti lingi degetele copilareste. Sa recunosc ca sunt o senzuala, deci caldura soarelui pe obraji imi va provoca intotdeauna mai multa placere decat intelegerea unui model complicat despre obligatiuni. Deh, George este fermierul, omul strans legat de pamant.
De drept?

Niciun comentariu: