duminică, 26 octombrie 2008

Seninatate

In ziua a saptea, Domnul s-a odihnit si a binecuvantat lucrarea Sa.
In ziua a saptea, omul s-a trezit mai devreme decat de obicei, pentru ca timpul tocmai fusese dat cu o ora inapoi. S-a imbracat, nu cu hainele cele mai bune, pentru ca nu i-o permiteau ploaia si vantul de afara, ci cu unele groase si comode. Si s-a dus la slujba in franceza de la Begijnhof, cautand impacare in sinea lui. In sfarsit, a gasit in curtea beguinelor toata linistea pe care si-o dorise, pentru ca ploaia alungase aproape toti turistii. A descoperit ca-i place sa cante rugaciunile catolice, dar ca-i e dor de o icoana ortodoxa si sa asculte lectura Evangheliei din a-nu-stiu-cata duminica dupa Pasti. Dincolo de aceste detalii de forma, fondul a fost cald si iubitor, deci omul s-a simtit acceptat si vesel.
Dupa slujba, omul s-a dus la targul de vechituri de la Nieuwmarkt, sa-si desfete ochii cu lucrarea Domnului, in forma ei cea mai inzorzonata si dezordonata. Brose tricotate de fetele batrane din Scandinavia. Pietre mari, albastre si irizate, in forma de ou, scoase de pe fundul Marii Caraibelor. Presse-papiers din fier stilizat si ruginit, care trebuie sa fi apartinut unui gentilom din vremea revolutiei de la 1848. Lupa cu care a descifrat Champollion hieroglifele de pe un papirus egiptean si ocheanul prin care a intrezarit Amerigo Vespucci tarmurile unui nou continent. Amulete vikinge si perne indiene, cat cuprinde. Mai lipseau doar mirodeniile si cafeaua proaspat macinata dintr-un suk, pentru ca omul sa aiba la indemana toata intelepciunea lumii si negotul ei, cuprinse in cateva tarabe. S-a minunat de cate se pot face in sase zile si s-a intors acasa cu metroul.
Cand ploua in ziua a saptea, Amsterdamul este neobisnuit de cuminte.

Notele traducatorului:
Alte lucruri de care omului i-e dor: ghinde, castane si nuci. Se pare ca solul neerlandez nu zamisleste asa ceva.
Exista o biserica ortodoxa in oras, dar slujbele se tin doar in olandeza si slavona.
A propos de slavona, zilele astea ii gadila omului auzul in mod placut cuvinte precum bajenie, a se tangui, a zabovi, prielnic, pestrit si polonic.
Cat a scris aceasta postare, omul si-a adus aminte de o poezioara despre zilele saptamanii, pe care i-o spunea Mamaia in copilarie. Evident, o s-o impartaseasca lumii intregi (nu neaparat celei din Nieuwmarkt).
Bonjour, Luni.
Mersi, Marti.
Ce mai faci tu, Miercuras?
M-a trimis madam Joi
Sa vii Vineri pe la noi
In salon de Sambata
Sa bem ceai Duminica.

luni, 20 octombrie 2008

Cumpar o vocala si-o bucata de cer

Amsterdamul nu a fost niciodata mai frumos decat zilele astea, doar pentru ca a fost el aici.

duminică, 12 octombrie 2008

Zi cu poze si cu frunze

Toamna, cand eram mica, mergeam cu tata in Herastrau si adunam frunze uscate. Le aduceam acasa, le pictam pe-o parte si le imprimam pe hartie. De data asta, le-am lipit pe pereti :D.


Ghici ghicitoarea mea: ce e asimetric in poza de mai sus?

Aroon a vrut sa apara si ea in poza, poate o vede cineva din Irlanda natala...

Begijnhof

N-ai spune ca tocmai Amsterdam, orasul care respira a protestantism cuminte si in care bisericile se transforma astazi in cluburi, a fost vreodata scena unor dispute religioase. Dar in timpul Reformei au fost inchise mai toate bisericile catolice, inclusiv capela beguinelor din Begijnhof. Aceste femei batrane locuiau intr-un cerc inchis de case din centrul orasului si-si dedicasera viata actelor de milostenie, fara a fi calugarite. In ciuda insistentelor oficialitatilor, beguinele au ramas catolice si au continuat sa-si tina serviciul religios, de fiecare data in alta casa, pentru a nu fi prinse. Actuala capela catolica din Begijnhof este de fapt o casa veche, transformata in loc de rugaciune.
Exista si o legenda despre credinta lor: pe patul de moarte, una dintre batrane, Cornelia Arents, a cerut sa fie inmormantata intr-un mormant simplu, pentru a rascumpara vina familiei sale, convertite la protestantism. Dorinta ei nu a fost respectata si sicriul a fost plasat in capela, doar pentru a fi gasit a doua zi afara, la usa acesteia. Minunea s-a repetat de trei ori pana cand dorinta beguinei a fost indeplinita.
Astazi, casele din Begijnhof sunt inchiriate unor batrane nevoiase, care le ingrijesc cu meticulozitate. E unul dintre locurile cele mai linistite din Amsterdam, macar dupa ce pleaca toti turistii (care vin in special pentru cea mai veche casa de lemn din oras, aflata la numarul 34). O sa mai vizitez locul, pentru ca slujba de duminica se tine in franceza...
I thought it good to shew the signs and wonders that the high God hath wrought toward me.(Daniel 4:2)

joi, 9 octombrie 2008

Orange clouds raining in my head

Citesc pentru licenta.
De fapt, citesc in speranta ca-mi va veni o idee pentru licenta. De-a lungul timpului, cele mai bune idei mi-au venit in timp ce ma balaceam in cada; asa s-a intamplat cu lucrarea pentru atestatul de engleza dintr-a XII-a, paralela dintre Frankenstein si etica clonarii (imi dau seama cu bucurie ca multe dintre problemele geneticii de atunci, cu solutii controversate, si-au gasit dezlegari acceptabile din punct de vedere etic... si-au trecut numai doi ani!). Din pacate, camera din Saprhatistraat nu este dotata decat cu o banala cabina de dus, al carei potential creator inca n-a fost dovedit.
De fapt, incerc sa citesc. Vecinul de dedesubt asculta Alexandrina, tare de tot. Ma enerveaza, pentru ca imi lasa impresia de om care a reinventat roata. E adevarat, nu toata lumea a stiut-o de la inceput si a fost simplu noroc (ve-roc) ca eu i-am primit din timp cantecele, dar entuziasmul tarziu al acestui tip ma deranjeaza. Mai demult asculta Margineanu; era mai bine.
De fapt, imi pare rau ca n-am scris zilele trecute despre senzualitate. Voiam sa scriu despre lascivitatea perelor care-ti curg in mana, zemoase, nisipii si dulci, intr-o amiaza cu soare, pe Nieuwe Prinsen Gracht, cand nu ai nici un servetel la tine si trebuie sa-ti lingi degetele copilareste. Sa recunosc ca sunt o senzuala, deci caldura soarelui pe obraji imi va provoca intotdeauna mai multa placere decat intelegerea unui model complicat despre obligatiuni. Deh, George este fermierul, omul strans legat de pamant.
De drept?