sâmbătă, 20 septembrie 2008

Brussels sprout

Bruxellesul e urat. Am auzit-o inainte sa plec, de la o fata din camin, si era scris si intr-un ghid al orasului. Intr-adevar, o asemenea calamitate de amestecuri arhitecturale nu am vazut decat in Bucuresti (ceea ce, impreuna cu reclamele atarnate peste tot si cu traficul zgomotos, m-a facut sa ma simt ca acasa). Palate regale cu blocuri comuniste a la cladiri de birouri de sticla, in pur stil american, iar in centru ceva gotic si case olandeze. Intregul este mai putin decat suma partilor in acest caz, de aceea recomand numai latura cea mai buna a orasului: cea gastronomica. (Deh, suntem romani, deci trebuie sa vorbim despre mancare! Plus ca in ghidul mai sus-pomenit mai scria ca the national sport in Belgium is eating, eating, eating!)
De jur imprejurul pietei mari, numai chocolatiers. Cum iesi dintr-un magazin, il vezi pe cel de vis-a-vis, iar daca incerci sa cotesti la stanga, dai de inca unul: nici o scapare! Si trebuie sa intri in toate, indiferent de cate magazine ai vazut pana acum, pentru ca fiecare isi etaleaza sortimentele proprii. Aici ai zeci de feluri de praline, dincolo te imbata aroma minunata a ciocolatei cu rom, undeva poti gusta ciocolata amaruie, pentru cafea, in al patrulea loc gasesti ciocolata frumos ambalata, in forma de casuta. Brusc, intelegi de ce era multumit Poirot sa-si petreaca Craciunul singur, doar cu o cutie generoasa de ciocolata! Te saturi din privit, mirosit, pipait si auzit, si-l lauzi intr-o franceza nesperat de buna pe chocolatier-ul de serviciu - discutie intre doi abstinenti!
Nu-i nimic, te consolezi mai tarziu cu o gauffre calda si cu un pahar de bere. Am mers intr-un bar care serveste doua mii de feluri de bere si am incercat-o pe cea cu zmeura. Buna: cand o sa ne plictisim de Redds cu lamaie, poate o sa importam si noi asa ceva. Pentru cei inca infometati, langa berarie e o strada numai cu restaurante, unde chelnerii te imbie in toate limbile Europei la mancarea traditionala belgiana, scoici cu cartofi prajiti. La asta am zis pas.
Inchei - nu apoteotic, ci apetisant, prin...
P.S. Sunt suparata pe Bruxelles dintr-un singur motiv: nu a pus casa lui Magritte pe harta turistica. Deci de data asta nu am reusit s-o vad...

2 comentarii:

voroncas spunea...

haha, georgiana, l-am vazut eu pe dl magritte. cu-chiu-cu-vai asa, ca e ascuns bine intr-un cartier cam dubios. eh, e cum il stii/stim. cu tot cu pipa.
m-a dezamagit nitel bruxellesul. ca boschetarime ar putea concura lejer cu bucurestiul.
enjoy your amsterdam & stuff!

(iuliana, din maastrichtul mai linistit si mai putin colorat decat amsterdamul)

Georgiana spunea...

Te-am recunoscut, ti-am citit blogul...