luni, 18 august 2008

2507

Excursiile mele la munte devin din ce in ce mai mult probe de incapatanare: voi reusi sa ajung sus si sa ma intorc cu bine? Pentru cunoscatori, trend-ul trebuie sa fie evident: Caraiman / Babele - Jepii Mari - Piatra Mare - varful Omu. Doar ca de data asta am cam intrecut masura. Mi-am spus ca daca-mi voi petrece urmatoarele cinci luni la o altitudine medie de 2m, trebuie sa compensez printr-un urcus mai deosebit inainte de plecare... sa zicem, cel mai inalt varf din Bucegi?
Cel mai inalt varf din Bucegi aproape ca mi-a iesit pe nas (imi place limbajul asta neaos; mi-a ramas de pe munte, unde nu conteaza decat esentialul... mai tineti minte?). Sapte ore si jumatate la urcare, opt ore si jumatate la coborare. Daca va inchipuiti ca am o febra musculara strasnica si picioarele pline de rani si bataturi, asa si e. Ne-am dus pe valea Cerbului (uite cum apare si el in istorisirea mea...), loc pe care mi-l imaginasem de sute de ori cand eram mica si citeam povestile Zanelor din valea Cerbului. Legenda spune ca prin partile acelea traiau odata Setila si Sfarma-Piatra: de aceea, valea e seaca, cu un singur izvoras pierdut prin padure, iar serpentinele de sus sunt facute pe roci maruntite. La cabana, vant puternic, peisaj de caldari glaciare si vin fiert cu scortisoara. Doamne! Luna a rasarit roz si am vazut-o si in eclipsa. A doua zi, ne-am intors prin varful Bucsoi, Prepeleac, Poiana Izvoarelor si Gura Diham. Un traseu superb, pe care m-am vazut de cateva ori dandu-mi obstescul sfarsit intr-o prapastie si pe care mai-mai ca mi-am rupt gatul, picioarele si alte componente de baza. Mi-am binecuvantat bocancii si pe mesterul care i-a facut: fara ei, nici pana acum n-as fi terminat de coborat pantele cu grohotis. Si l-am binecuvantat si pe el, pentru ca m-a trecut cu bine de lanturi, de cazaturi si de potentialii ursi, desi / mai ales ca se temea pentru viata mea, pentru ca a avut mai multa rabdare decat meritam si m-a si tinut in brate din cand in cand, de incurajare. Apoi... tren, caldura, Bucuresti.
Incheiere si morala. Am primit exact ce mi-am dorit: oboseala si adrenalina. Voi sta cuminte pe polderele olandeze si voi fi perfect multumita de platitudinea lor. Pana ma intorc, numai bine o sa-mi adun curajul si dorul de un nou munte. Si, copii... aveti grija pe unde va catarati!

Niciun comentariu: