marți, 15 iulie 2008

Toate drumurile duc la...

Botosani (din nou). De ceva timp, incerc din rasputeri sa-mi reasez orasul drag pe harta afectiva. Vreau sa nu ramana legat strict de copilarie, deci de trecut, ci sa reusesc sa-l aduc cumva in prezentul meu si, daca se poate, sa schitez fire care sa ma conduca la el si in viitor. Ei bine, de data asta m-am apropiat de acest tel; cu un pic de ajutor, desigur.
Pe de o parte, mi-a fost aratata o latura a orasului pe care nu o cunosteam deloc, desi il vizitez de atatia ani. Ana a fost un ghid perfect al ineditului. M-a dus la bisericile armenesti, cele mai vechi din Botosani si inscrise in patrimoniul UNESCO, dar cazute in paragina. Am vazut si casele negustorilor armeni si evrei, cu cerdacurile lor inchise cu geamlac, care serveau drept dughene. Am aflat amanunte istorice interesante si am facut o plimbare plina de adrenalina pana la marginea oraului, prin cartierul ghetourilor! Am admirat-o pe Ana: e indragostita cu adevarat de acest oras, la modul lucid si informat. Ii stie legendele despre biserici acoperite cu aur, ii iubeste dealurile si ii accepta mizeriile.
Pe de alta parte, m-am intalnit des cu verisoarele mele si m-am simtit minunat in compania lor. Trebuie sa precizez ca nu cred in glasul sangelui; nu vad de ce oamenii ar trebui sa stea impreuna si sa tina unii la altii doar pentru ca au un bunic comun, daca nu au alte motive ca sa se simpatizeze. Totusi, de data asta am avut si eu sentimentul de rudenie, cu sensul de acceptare si intelegere. Voi avea la cine sa ma intorc dupa ce voi strabate pamantul in lung si-n lat si ma voi fi luptat cu piratii marilor... oamenii aceia ma vor primi oricand, cu o vorba buna. Chiar daca le e drag de mine numai pentru ca ma stiu de pe vremea cand ma jucam in praf si saream garduri. Mi-a placut cum Deni s-a deschis fata de mine, simplu si firesc, sau cum nepotelul meu Andrei imi striga numele si-mi dadea pufarini cu manuta lui.
Concluzia acestei vizite: niciodata nu poti avea suficienti oameni care sa te iubeasca (indraznesc sa adaug - neconditionat?). Fericirea inseamna sa-i ai aproape.

Niciun comentariu: