luni, 30 iunie 2008

Radeti de voi insiva!

Inainte sa plec din Bucuresti, am fost la teatru: in sfarsit, am reusit sa vad Revizorul! Din pacate, nu in distributia pe care mi-o doream: rolul personajului principal, functionarul petersburghez Hlestacov, este interpretat alternativ de Stefan Banica si de Horatiu Malaele. In seara aceea a jucat Banica... bine, nu i-am putut reprosa nimic, dar nu m-am putut abtine sa mi-l inchipui pe Malaele modificand anumite scene.
Revenind la piesa, intreaga punere in scena este un triumf al minimalismului: decorul consta doar in cateva scaune razlete, luminile sunt intrebuintate sporadic, textul il ghicesti trunchiat pana la esenta, actorii joaca aproape fara inflorituri si exagerari. Numai pe acest fundal rarefiat, unde nimic nu le acorda circumstante atenuante, pot straluci personajele, in trivialitatea si servilismul lor deplin. Coruptia si lingusitoria, zugravite la orice scara. Primarul oraselului, interpretat admirabil de George Mihaita, ar da orice, oricat si pe oricine ca sa-l impresioneze pe asa-zisul revizor si sa-l faca sa treaca cu vederea problemele locale. O echipa de mosieri si boiernasi, ocupand diverse posturi prost administrate, se perinda prin fata revizorului oferindu-i mita, ca o panoplie a viciilor si defectelor umane, de la alcoolism pana la imbecilitate. Se sustin reciproc si ofera o paleta bogata de mijloace de interpretare: fiecare il abordeaza in alt fel pe Hlestacov, cu alta fata umila si prefacuta.E interesant, psihologic vorbind, sa vezi ce poveste si ce scuza poate scorni fiecare. Chiar si sotia si fiica primarului, pe care o alta regie poate ca le-ar fi tratat ca pe niste simple personaje episodice, au momentele lor de glorie... prin ridicolul pretentiilor de doamne din lumea buna, cu o educatie aleasa. Mi-au placut costumele lor simple, de papusi mari si proaste, manevrate de primar.
E o scena minunata cu toate personajele stand pe jos, in jurul lui Hlestacov, care pare a se mira, el insusi, de cat de departe merg toti in a-l curta. Mai tarziu, le va testa limitele si nu va gasi nici un pic de demnitate. Rolul lui Banica este destul de simplu, de spectator al calitatilor celorlalti, al caror spectacol l-a pricinuit in mod involuntar. Nimeni nu este curat... m-a uimit cat de mult se apropie Gogol de Caragiale in acest sens, parc-as fi fost intr-O scrisoare pierduta. Aceeasi clasa sociala, aceleasi moravuri, aceeasi ironie, aceeasi comedie de rasu' plansu', aceeasi solutie a situatiei. Ca spectator naiv (a se citi cinstit), toata piesa te astepti ca lucrurile sa fie altfel la sosirea adevaratului revizor, dar acesta se dovedeste un profitor si mai mare decat Hlestacov. E prezentat inteligent, pe un soclu in fata caruia-si lasa toti plocoanele, de la vladica la opinca, pe o muzica bubuitoare. Sa ne fie invatatura de minte.
Un artificiu care mi-a placut: fetele tuturor, mai putin a lui Hlestacov, erau machiate cu o pudra alba, sub care se ghicea o roseata puhava. Ca pentru a le sugera spoiala si minciuna.

Niciun comentariu: