luni, 9 iunie 2008

Obiala si un soarece negru

Din Insemnari pe mansete de Mihail Bulgakov (obiala: zdreanta). Un scriitor rus exilat in Siberia, in vremea revolutiei culturale staliniste:

Flamand, umblu seara tarziu, calcand peste baltoace. Toate dughenele stau cu usile ferecate. In picioare port ramasite de ciorapi si o pereche de ghete rupte. Cer nu mai exista. In locul lui spanzura o enorma obiala. Disperarea m-a ametit. Si eu mormai:
- Alexandr Puskin. Lumen coeli. Sancta rosa. El pe toti ii vara-n groaza.
Chiar incep s-o iau razna? Un felinar prelinge in fata o umbra. Stiu: e umbra mea. Totusi, umbra aceasta poarta joben. Pe cand eu am pe cap o sapca. De foame, mi-am dus jobenul la piata. Mi l-au cumparat niste oameni cumsecade si si-au facut din el oala de noapte. Inima insa si creierul n-am sa mi le duc la piata nici de-ar fi sa crap.
Disperare. De sus, atarna peste capul meu obiala, iar in inima mi s-a cuibarit un soarece negru.

Si mie mi-e foame, dar de altceva.

Niciun comentariu: