vineri, 20 iunie 2008

Half of a Yellow Sun

Am descoperit Africa! Mai exact, am citit pentru prima data un scriitor african - Chimamanda Ngozi Adichie, care a scris despre razboiul civil din Nigeria din anii 1967-1970. Proaspat devenita independenta, Nigeria era un cuib pestrit de etnii - Igbo, Yoruba, Hausa, Efik - care-si disputau puterea economica si militara. Marii afaceristi erau Igbo si majoritatea pozitiilor de conducere le apartineau, prosperitate care le-a atras invidia celorlalte etnii, concretizata intr-o lovitura de stat, instaurarea dictaturii militare si macelarirea populatiei Igbo. Ca raspuns, acestia au format statul Biafra, pe care marile puteri n-au vrut sa-l recunoasca si caruia i-au refuzat orice ajutor in ostilitatile cu Nigeria. Biafra a cazut dupa trei ani de bombardamente si foamete.
Evenimentele sunt redate din perspectiva a trei personaje: Ugwu, un baietandru care serveste in casa unui intelectual de culoare, Odenigbo; Olanna, fiica unui sef de trib si amanta lui Odenigbo; Richard, un scriitor englez, indragostit de sora geamana a Olannei. Ugwu este cel mai apropiat de traditii, de specificul tribal, si pare a se adapta cel mai usor razboiului, care pentru el inseamna primejdia de a se intoarce vechea saracie; este recrutat si ranit, dar iese din roman aproape nezgariat, sufleteste vorbind. Olanna provine dintr-un mediu asemanator patricienilor romani - educat occidental si luxos, dar lipsit de noblete si corupt -, deci caderea este cu atat mai mare. Razboiul este o experienta cathartica pentru ea, deoarece o obliga sa-si sustina familia, in locul lui Odenigbo, dovedit neputincios. Paradoxal, cel mai afectat este Richard, outsider-ul aflat in siguranta, care vede schimbat singurul mediu in care reusise sa se integreze si-si pierde si puterea de a sublima totul in scris. Nu el va scrie romanul acestui razboi, ci Ugwu. Sugestie subtila, intarita de secventa vizitei reporterilor americani: cei care au suferit trebuie sa se faca auziti, nu sa-si auda experientele povestite de privitori superficiali.
Cu toate ca nu se lanseaza in descrieri obositoare, cartea ofera un tablou complet al societatii nigeriene, la nivel istoric, politic, psihologic, mitic, al disputelor rasiale si religioase, erotic si... gastronomic. Razboiul este prezentat simplu si obiectiv, fara urma de melodramatic, ceea ce face ca imaginile taberelor de refugiati si ale copiilor murind de foame sa fie cutremuratoare. In acelasi timp, uman si empatic. Sunt foarte putine scene de pe front, caci numarul soldatilor biafrani morti in lupta nu e nimic pe langa numarul civililor ucisi fara motiv de nigerieni, in mod direct sau indirect. Totusi, tonul general este pozitiv: personajele nu inceteaza nici o clipa sa creada in victorie si sa spere in libertate, isi depasesc momentele de slabiciune si se salveaza, intr-un fel sau altul. Mesajul este realist si moralizator.
Inchei prin doua citate: un fragment din convorbirea lui Richard cu un poet local...

"I've been utterly fascinated by the bronzes since I first read about them. The details are stunning. It's quite incredible that these people had perfected the complicated art of lost-wax casting during the time of the Viking raids. There is such marvellous complexity in the bronzes, just marvellous."
"You sound surprised", Okeoma said.
"What?"
"You sound surprised, as if you never imagined these people capable of such things."

si o poezie scrisa de Ugwu, ca pentru lumea civilizata: Were you silent when we died?

Did you see photos in sixty-eight
Of children with their hair becoming rust:
Sickly patches nestled on those small heads,
Then falling off, like rotten leaves on dust?

Imagine children with arms like toothpicks,
With footballs for bellies and skin stretched thin.
It was kwashiorkor - difficult word,
A word that was not quite ugly enough, a sin.

You needn't imagine. There were photos
Displayed in gloss-filled pages of your Life.
Did you see? Did you feel sorry briefly,
Then turn round to hold your lover or wife?

Their skin had turned the tawny of weak tea
And showed cobwebs of vein and brittle bone;
Naked children laughing, as if the man
Would not take photos and then leave, alone.

V-a parut rau, macar momentan? Pentru interesati, cartea se gaseste la biblioteca British Council.

Niciun comentariu: