joi, 1 mai 2008

Boccelute

De fiecare data cand ma intorc de undeva, aduc si o sama de impresii imprastiate intre zile si locuri si ingramadite acum in mod fortat. Din prima zi mi-au ramas bucati din drumul spre Botosani. Rapita inflorita ca un fel de floarea-soarelui a lunii mai. E58 aratand de parca n-ar mai fi fost asfaltata de tot atatia ani. Drele pe podele si bureti pe pereti. Moldova e saraca, dar probabil ne e foarte draga asa, de vreme ce nicaieri nu vezi un semn de government expenditure; cat despre micii intreprinzatori... ce spui, draguta? In fine, casele care stau sa cada si campurile arate cu plugul trebuie sa fie pitoresti. Si recunosc ca mi-au placut mai putin catedralele cu turle impunatoare din Bacau decat bisericutele modeste, acoperite cu tabla si smerite ca niste calugarite-n rugaciune, pe care le-am vazut mai sus de Targu Frumos.
Din ultima zi am adus convingerea ca cele mai frumoase dealuri si valcele se gasesc intre Botosani si Bucecea (mai frumoase decat acel English country-side al lui Jane Austen, pentru ca sunt ale mele). Rotunde sau line, senzuale oricum, tipandu-si verdele crud si papadiile. Linii superbe, numai valuri, sub o fermecatoare geometrie a hazardului. Si, desigur, pitoresti: ai destul timp sa le admiri din tren, calea ferata nefiind nici pana in ziua de azi electrificata. Pomii erau inca in floare.
Dintre cele doua drumuri... multe turme de oi si prea multa pasca; un preot accentuand cuvintele ciudat in timpul slujbei de Inviere si cateva oua rosii; o sarbatoare traita cu mai putina bucurie decat ar fi trebuit, dar si o placere mare facuta unui batran, pe care cred c-o voi trece tot in contul sarbatorii; Mamaia mergand in baston, o imagine pe care speram sa nu o vad niciodata; doua ceasuri ticaind in contratimp pe acelasi dulap; sentimentul amuzant ca si eu si copilul meu avem in acelasi timp aceeasi problema; o capra crescuta bine si multa gingasie; Maggie Tulliver tunzandu-si parul si fugind la tigani; ploaie impotriva traditiei; dor pentru Marele Absent; Dai Sijie si micuta lui croitoreasa pentru bunica. Dac-ar trebui sa organizez toate aceste franturi in jurul unui sentiment central, as spune ca iar mi-a scapat printre degete ritmul orasului, ca l-am vazut micsorat, ca si cum l-as fi parasit de copil si m-as fi intors acum. Dureros, dar o sa mai incerc: iar Pastele a fost, totusi, fericit.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Conform traditiei, ploaie in noaptea de pasti inseamna belsug. Cel putin la noi, moldovenii.

Anonim spunea...

Natura are o ritmicitate proprie, chiar daca ritumurile ei sunt multe si variate. Seamana un pic cu bataile inimii: se ingrijesc de la sine, pulsand undeva "in fundal". O "geometrie a hazardului" ma duce cu gandul la o lipsa de ordine in structura. Si asta ma duce cu gandul la sisteme haotice (se supun unor reguli simple, dar pot sa se comporte in moduri extrem de complicate). Lumea nu poate fi insa total haotica, altfel nu am putea supravietui. In multe privinte, eu zic ca e simpla(chiar daca aceasta simplitate dispare la o privire mai adanca). Modul de a folosi limbajul pentru descrierea lumii se bazeaza pe existenta simplitatii. Recunoasterea formelor poate avea o complexitate cu ramificatii la infinit. Poate e o misiune fara speranta, caci ori natura foloseste o reteta complexa de cauza si efect, ori aranjeaza in asa maniera lucrurile incat cea mai mare parte a complexitatii sa nu conteze.
Georgiana, de ce o "geometrie a hazardului"? Cum sunt plaiurile acelea de te-au facut pe tine sa pui in expresie cuvintele acestea?
Interesant este faptul ca nu-mi suna nenatural, dimpotriva, in context, suna foarte bine. Am incercat sa-ti expun cum am privit eu expresia, desi a trebuit sa-mi asum riscul unor generalizari si abstractizari care pot parea fara sens(desi nu sunt, sau poate gandesc eu intortocheat:D).
In alta ordine de idei, imi place mult cum scrii si tin sa te felicit. Ai scris frumos, si am recitit de cateva ori bune. Si trebui sa recunosc ca am intrebat maestrul google ce inseamna "boccelute". :D