luni, 26 mai 2008

Becuri, umbrele si teatru cu studenti

Sambata dupa-amiaza, reprezentatie in aer liber, in Herastrau. Teatrul Masca a implinit 18 ani, ocazie cu care a lansat un spectacol sustinut de studentii de la Spiru: dansuri, pantomima si marionete. Vesel si simpatic sub ploaia de mai, pentru care evident ca nu eram pregatita (noroc ca m-am aflat la punctul de convergenta a trei umbrele). Insa nu ma pot hotari asupra teatrului gestual. Prejudecata ma indeamna sa-l consider limitat pe termen lung ca putere de expresie, inchis intr-un cerc amuzant al gaselnitelor si improvizatiilor fericite. Un fel de frate mai mic al teatrului... sa-i zicem clasic, spatiu temporar de experimentat pentru actorii care vor sa-si imbunatateasca mimica si limbajul corpului. E catchy, intr-adevar, si nu poti sa nu apreciezi reprezentatiile celor de la Masca, sustinute in statii aglomerate de metrou, in zgomotul si graba trecatorilor. Dar cum poti rezista fara cuvant? Pe de alta parte, teoria domnului Porter (Vero, sper ca nu te superi ca fac apel la economie intr-un asemenea spatiu sacralizat) spune ca tocmai dezavantajele ii formeaza pe cei mai buni; constrangerile exterioare sau, in acest caz, auto-impuse, ii forteaza sa se diferentieze si reinventeze mereu, sa gaseasca modalitati noi de exprimare. Poate sunt sceptica si pentru ca nu cred in corp, in manevrabilitatea lui, mi se pare insuficient de nuantat. Ma tem ca sunt prea conservatoare si, din pacate, am vazut prea putine spectacole de acest gen ca sa am catusi de putina autoritate.

12 comentarii:

Anonim spunea...

ai dreptate sa fii conservatoare in privinta asta...e important sa apreciem teatrul clasic, dar sa stim sa ne bucuram si de diversele lui ramuri. in orice caz, vad ca si tu ai putine paragrafe. te felict mult pentru ideea de a scrie despre teatru, vechea mai preocupare.imi pare rau ca nu am fost si eu atunci in Herastrau. simt ca as fi castigat ceva daca as fi venit - cu siguranta o noua percetie despre teatrul modern.

Anonim spunea...

Spectacolul expresivitatii fara cuvant nu tine de constrangere exterioara in sensul unui dezavantaj. E un spectacol, asa cum viata, la randul ei cu toate naucirile de situatie, si cu tot felul de spiritualitati, este un specatacol. E o reprezentare de suflet (fara ambiguitati de valoare sau de semnificatie) cu scopul definit(iv) de a folosi alegoria pentru a explora acea parte a spectrului de emotii umane care e invisibila constiintei (sau constientei). Plus ca cuvantarea serioasa nu e accesibila oricui, asa cum nici intelegerea si rationarea, nu ne e accesibila oricand, mai ales atunci cand emotiile danseaza haotic intr-un sptiu cu o moralitate incorect definita. Cineva spunea ca exprimentam emotii si sentimente asa de compelxe , incat uneori e absolut imposibil sa fie transmise prin cuvinte. Si de aceea cautam diferite modalitati de a le transmite (ex: alegorii, imagini, muzica).
Nu inteleg ce vrei sa spui prin “limitat pe termen lung ca putere de expresie”. Expresia, daca e considerata limitata, devine atemporala (nu I se poate asocia masura de timp sau poate ajunge catre vid, adica la un moment dat, o sa piara). Efectiv, nu mai conteaza ca poate lua forme diferite in functie de sensibilitatea privitorului. Sau pe termen lung, in sensul ca ti se pare asa de definitiva limitarea, incat o (expr.) condamni la ordonarea succesiunii ireversibile a fenomenelor, si inca pentru mult timp. Daca e ultimul caz, expresia suna bine si cam atat.

Georgiana spunea...

Il consider limitat pentru ca principalul sau vehicul este corpul: asadar, o entitate finita si cu posibilitati finite de combinare, aranjare, permutare. Ceea ce inseamna ca la un moment dat isi va epuiza mijloacele, devenind asftel repetitiv - si atunci, teatrul gestual va exprima mai putin decat ar putea sa transmita cel clasic, prin cuvant SI arsenal non-verbal. (ce pacat ca nu avem o traducere perfecta pentru convey!)
Seriozitatea comentariului m-a impresionat intr-atat, incat voi aplica o eticheta noua acestui articol: erezii teatrale.
Cine esti?

Anonim spunea...

Cu riscul de a parea un gest nepoliticos (< I am aware what the rules are, but... >),
prefer sa ma mai bucur putin de confortul anonimatului. Oricum, conteaza mult prea putin cine sunt.
Am inteles din postul de pe blog faptul ca ti se pare limitat teatrul gestural. E oarecum adevarat,
depinde de perspectiva. Ce nu inteleg eu este legat de exprimare : "limitat pe termen lung".
Am obiceiul sa imi formez imagini mentale pentru orice expresie, iar la cea de mai sus apar contradictii.
Dar, Georgiana, e doar o parere...:)

Canta-ti povestea, si lasa lucrurile neimportante sa se afunde in negura vremilor.

Anonim spunea...

hmm.. as putea explica eu ce a vrut sa spuna georgiana.. care desi a vrut sa isi exprime ideea intr-un mod cat mai formal.. nu a ales cuvintele potrivite pentru oricine.. ce a vrut ea sa spuna dar nu a avut curajul sa o spuna direct este ca aceasta forma de teatru ar putea deveni __plictisitoare__ daca este urmarita pe termen lung. nicidecum nu era vorba despre putere de expresie care s-ar diminua in timp pentru orice prima vizionare, ci interesul pentru aceasta forma de exprimare la mai multe asistari..
anonimatul denota lipsa de incredere sa iti asumi o asemenea analiza foarte riguroasa cu o oarecare nota de superioritate si disconsideratie (we are all friends when we call each other names)

ca sa fiu sincer.. mi-a luat ceva sa inteleg aceasta analiza "demagogica" si ca sa nu iti hranesc orgoliul cu efortul depus, am fost provocat de altcineva

Bogdan

Anonim spunea...

Numele e o simbolistica, si o forma de recunoastere. In cazul de fata, nu-si are sensul pentru ca nu o cunosc personal pe Georgiana si invers. Imi cer scuze daca atitudinea mea in scris a denotat superioritate sau disconsideratie. Intentia nu a fost aceasta:). Legat de prietenie, nu am inca o parere formata despre prieteniile virtuale.
Cred insa in compatibilitati in simtire si in gandire, si asta trece peste circumstante (fie ele verbale, de technologie sau te mai miri ce..).

Am inteles din text ceea ce Georgiana a incercat sa-mi explice, faptul ca teatrul gestural ii se pare limitat. Insa eu am incercat, desi se pare ca nu am reusit sa pun punctul pe subiectul efectiv, sa comentez expresia folosita. Eu gandesc putin matematic, iar "limitat" si "termen lung" se bat cap in cap.
Posibil sa fi iesit o "analiza demagogica" din incercarea mea de a explica de ce consider asa.:)
Mie nu-mi pare, dar totul e relativ si depinde de cititor, in cazul de fata.

Anonim spunea...

hmm.. m-am trezit azi dim si
jucandu-ma mi-am dat seama de analogia incorecta a termenilor "limitat pe termen lung"..
limitata pe termen lung
limitata pe termen scurt
nelimitata pe termen lung
nelimitata pe termen scurt..
hmm. desi matematic se poate - vezi functii convergente si asimptotice (evident si marginite.. pe termen lung - x->oo) ex: 1/x, x>0 in universul obervabil un lucru nu isi poate schimba natura de la ceva nelimitat la ceva limitat, asa ca recunosc, e putin nepotrivita asocierea de cunvinte.. daca e vorba de natura unui lucru de a fi limitat sau nu.. dimensiunea temporala nu isi are rostul aici :) (nelimitat sau limitat, period)
si ca sa dau alt citat, de data asta al unui anonim:
mama m-a facut inteligent.. facultatea m-a prostit :)

tot Bogdan

Georgiana spunea...

Propun f:(0,∞)x(0,∞)->(0,∞), unde f(i,t) reprezinta puterea de expresie (si deci utilitatea spectatorilor) a unei piese cu i inovatii la timpul t. Pentru un t dat, f are bine-cunoscutul grafic al utilitatii totale, iar pentru i constant, f este descrescatoare si convexa (si va tinde asimptotic la la valoare k, unde k apartine de (0,i)).
Cam aici se termina amintirile mele despre matematica din liceu. :D
Si fac mea culpa fata de anumite exprimari vagi; nu renunt la toate! (de exemplu, geometria hazardului a fost simpla lirica de moment)

Anonim spunea...

eu urmasem calea matematica.. nu am zis ca nu e corect spus.. limbajul uman este foarte flexibil si trebuie folosit la adevaratul lui potential - in inteligenta artificiala asta implica probleme serioase - dar pentru o comunicare eficienta este chiar indicata
ce ar fi sa analizam toate operele de arta din perspectiva geometrica/sintactica (aici ma gandesc la de ex la colindele lui hrusca)
nu ar avea sens.. asa ca nu ai ptru ce sa iti asumi vina :)

Bogdan

Georgiana spunea...

Just kidding... :D

Anonim spunea...

Oricum, ideea e ca ar trebui sa existe cuvinte care exprima mai concis(sau mai cu aplicabilitate mai mare) formele mentale(idei, ganduri + emotii). Nu prea se poate. Chiar citisem intr-o carte despre disponibilitatea creierului uman de a alege cuvintele in functii de emotii, si mai putin de semnificatii. (vezi Conjuratia Sixtina , a lui Philipp Vandenberg). Limbajul este diferit in functie de constiinta fiecaruia.:) Eu nu inteleg inca prea bine "lirismul", mi se pare tot timpul ca pierd ceva, sau poate ca gandesc (in sensul de analiza , nu altceva:D) prea mult. Cum zicea si Geo, sunt eu cu mine, eu ma stiu:D.

Analogia cu functia e haioasa.

Cine sunt?

Pai,...Maria.:)

Anonim spunea...

hmm.. cred ca pui prost problema de la inceput.. nu trebuie sa __intelegi__ lirismul..
trebuie doar sa citesti/asculti.. si sa vezi ce emotii iti trezeste.. cred:)) cand e vorba de arta.. nimik nu este impus.. esti liber sa interpretezi
de ex eu, cand ascult muzica.. prea putin ma intereseaza versurile.. ci mai mult modul in care acele versuri sunt exprimate.. intonatia/tonalitatea
si inca o chestie.. nu iti mai face griji ca gandesti prea mult.. pentru ca intri intr-un cerc vicios.. nu e nik rau in asta.. poti sa fii mandra de tine:))
poate ar trebui sa fii mai creativa/jucausa :)

bogdan