duminică, 10 februarie 2008

Istoria asediului Lisabonei

Sa n-aud de inimioare roz, cutii de ciocolata si amorasi, ursuleti de plus si Valentini. In schimb, luati ceva autentic (Saramago):

Raimundo Silva se arunca asupra telefonului, indoindu-se o clipa, Si daca nu e ea, ea era, Maria Sara, care ii spunea, Nu trebuia s-o faci, De ce, intreba el, nedumerit, Pentru ca de azi inainte nu voi mai putea trai fara sa primesc in fiecare zi trandafiri, Voi trimite in fiecare zi, Nu ma refer la trandafiri trandafiri, Atunci, Nimeni n-ar trebui sa aiba voie sa dea mai putin decat a dat vreodata, nu se dau roze azi, ca sa dai maine un desert, Nu va fi nici un desert, E doar o promisiune, nu stim, E adevarat, nu stim, eu n-am stiut ca-ti voi trimite doi trandafiri, iar tu, Maria Sara, nu stii ca doi trandafiri gemeni sunt aici, intr-o glastra, pe o masa unde se afla niste hartii, pe care e scrisa istoria unui asediu care n-a avut loc niciodata, langa o fereastra care da spre un oras care nu exista asa cum il vad, Vreau sa cunosc aceasta casa, Probabil n-o sa-ti placa, De ce, N-as putea sa explic, e o casa simpla, mai rau, fara nici un fel de frumusete, ne-am adunat aici eu si cateva mobile, desperecheate, cartile sunt multe, traiesc din ele, dar eu sunt cel care se afla vesnic in exterior, chiar cand corectez o greseala a tipografiei sau a autorului, nu sunt decat trecatorul care, intr-o gradina, dintr-o exigenta de curatenie, ridica frunza de pe jos si, nestiind ce sa faca cu ea, o pune in buzunar, asta-i tot ce duc cu mine, frunze uscate, vestede, nici un fruct bun de mancat, Voi veni sa te vizitez, Nimic nu-mi doresc mai mult pe lume, se intrerupse un scurt moment si adauga, Deocamdata, dar, ca si cum s-ar fi cait de cele spuse, parandu-i-se mult prea indraznet, se corecta, Scuza-ma, n-am zis-o cu intentie si, cum ea tacea in continuare, lasa sa-i scape cuvinte pe care niciodata nu si-ar fi imaginat ca ar fi fost capabil sa le rosteasca, directe, sincere, explicite prin ele insele si nu prin vreun joc de prudenta insinuare, Bineinteles ca a fost cu intentie, si nu-mi cer scuze. Ea rase, isi drese glasul, Problema mea, in aceasta situatie, e de a sti daca ar fi trebuit sa rosesc inainte, sau daca acum ar fi cazul sa rosesc, Imi amintesc ca te-am vazut o data rosind, Cand, Cand am atins trandafirul din biroul tau, Femeile rosesc mai des decat barbatii, suntem sexul fragil, Amandoua sexele sunt fragile, si eu am rosit, Stii, vasazica, o multime de lucruri despre fragilitatea sexelor, Imi cunosc propria fragilitate si mai stiu cate ceva si despre fragilitatea celorlalti, daca or sti cartile despre ce vorbesc, Raimundo, Da, De indata ce am sa pot iesi, vin sa te vizitez, insa, Te astept, Imi plac aceste cuvinte, Nu inteleg, Cand voi fi cu tine, va trebui sa continui sa ma astepti, asa cum si eu voi continua sa te astept, nu stim deocamdata cand vom sosi, Te voi astepta, Pe curand, Raimundo, Sa nu intarzii, Ce-o sa faci dupa ce inchidem, Voi ridica tabara din fata Portii de Fier si ma voi ruga Preasfintei Fecioare sa nu le vina maurilor ideea sa ne atace in timpul noptii, cand toata lumea va dormi, Ti-e frica, Tremur de groaza, Asa de tare, Inainte de a incepe acest razboi, eram doar un corector fara nici o grija mai mare decat sa trasez corect un deleatur ca sa-l explic autorului, Am impresia ca sunt interferente pe fir, Sunt strigatele maurilor care ne ameninta de pe metereze, Ai grija de tine, N-am venit atat de departe ca sa mor in fata zidurilor Lisabonei.

Niciun comentariu: